Cenaclul Alexandru Sihleanu – 11 Februarie 2017


DĂ-MI DOAMNE, TĂRIE MINŢII SĂ POT DESCIFRA, MULŢI ANI, TĂCEREA DIN CUVÂNT

Sâmbătă, 11 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment susţinut de Matincă Costea, pe un cuplet, de acelaşi Matincă Costea, „Asta-i moda”, un monolog de Ion Pribeagu, „Cum am făcut milităria” şi o scenetă de Sandu Anastasescu, „Pisălogul”, prestaţie sancţionată cu aplauze. Să-l ţină Dumnezeu sănătos, că mai avem nevoie de „prestaţia” lui!
​A urmat lectorul de serviciu, George Anghel, schimbat în ultimul moment, cu poezie religioasă. Dl George Anghel nu este la prima abatere de acest gen, practică o poezie religioasă în stil clasic. Astăzi, într-un grupaj de poezii, dă dovadă de cunoaştere catafatică exprimată liric într-un mod simplu şi plăcut, ca o rugă adresată divinităţii, dar în care îşi face, ca un bun creştin, ,,mea culpa”. O poezie care se pretează ca rugăciune. Demnă de subliniat este şi poezia prezentată ,,In memoriam Mihai Voicu”, prof. dr. şi epigramist de forţă, cu o carte la activ. O planificase pe a doua. Era un eveniment când lipsea de la şedinţa Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Parcă îl aştept şi astăzi să vină, ca şi pe doctorul şi eseistul Mircea V. Homescu. Au fost omeni în adevăratul sens al cuvântului.
​Cu un moment deosebit, muzical, ne-a onorat invitatul special Manea Agheană şi chitara lui, răsplătit cu aplauze.
​„Ne confruntăm astăzi cu o poezie religioasă de bun augur. Nota dominantă o constituie providenţa, iar autorul ne invită într-o lume de dulcegării, poezie ce s-ar preta pentru povestiri muzicale. Are şi unele lacune și miroase cumva a proză rimată. Îl felicit călduros pentru ceea ce ne-a oferit astăzi.” (Matincă Costea)
​„Dl Anghel şi-a ales un culoar în care nu are adversar, defilează singur la acest stil de poezie. Dânsul ne-a prezentat câteva creații necesare şi binecuvântate. Îl felicit pentru ceea ce a lecturat la această ședință.” (Dumitru Hangu)
​„Vreau să remarc tema de actualitate a poeziei dlui Anghel care într-adevăr debutează cu versuri de cadenţă funerară. Mă gândeam la Bacovia, la un vocabular pe care îl întâlnim la ocazii mai puţin vesele. Era necesară o evocare a acestui mare creator de epigrame, un om deosebit, Mihai Voicu, un om sincer, prietenos, calităţi pe care le descoperim şi ascultându-l pe lector. Apreciez deschiderea spre noi şi adevărul celor spuse. Vocabularul mai trebuie lucrat şi mai trebuie să insiste asupra formei, deşi are imagini artistice surprinzătoare, ex: ,,calul cel apocaliptic”, ,,părul roşu ca de foc”, ş.a. Mi-a plăcut şi ,,Confesiunea la Iordan”, o parabolă în sensul adevărat al cuvântului. Scopul creatorului este să emoţioneze, aşa cum omul de ştiinţă urmăreşte să ne informeze. Mai remarcăm un vocabular simplu, uneori, mai sărăcuţ, fluent, cu muzicalitate, ca nişte cântecele, cantilene, nişte imagini deosebite. Dacă va căuta să persevereze, să-şi ordoneze materialul, forma va fi şi ea în serviciul ideilor. Să continue. Pentru mine a fost o experienţă frumoasă. (Mihai Constantinescu)
​„Am întâlnit în versurile dlui Anghel expresia ,,clevetire” şi m-a dus gândul la părintele Holban, care atrăgea cândva atenţia asupra clevetirii. În mod deosebit mi-a plăcut comparând-o cu o pildă, ,,Pogorârea unui monah”. Făcând o paralelă cu alt titlu, părintele monah i-a dat personajului citat un diagnostic şi un tratament spiritual.” (Nicolae Constantinescu)
​„Cred că sunt în asentimentul tuturor, şi şedinţa de astăzi a fost deschisă de dl Matincă Costea cu un grupaj deosebit de texte, cu o scenetă, un cuplet și un monolog care mi-au plăcut în mod deosebit. Lectorul de astăzi, dl Anghel, nu ne-a făcut o surpriză cu poeziile prezentate, deoarece poezii de asemenea factură ne-a mai adus în Cenaclul „Alexandru Sihleanu”. Versuri pe temă religioasă, ca de obicei, pe tema morţii, în general, autorul reuşeşte să-şi atingă idealul în poezie. Sentimentul predominant care se desprinde de-a lungul versurilor este regretul, căinţa omului, care este de-a lungul vieţii sale supus greşelii. Se desprinde, de asemenea, din poeziile audiate astăzi, acea figură de stil, invocaţia retorică, pe care autorul o adresează divinităţii. Legătura om-divinitate se simte în fiecare poezie, uneori sună a rugăciune, confesiune. Vocabularul simplu, onest, cu multe cuvinte din Cartea Sfântă. Îl felicit şi îl îndemn să-şi adune toate poeziile într-o carte. În partea a treia, dl Agheană ne-a încălzit sufletele cu melodii de muzică uşoară şi îl felicit pentru momentul deosebit oferit.” (Aneta Pioară)
​„Mulţumim dlui Matincă pentru deschidere, moment binevenit în zilele pe care le trăim, pline de incertitudine şi nesiguranţă. Poezia dlui Anghel mi se pare o poezie de meditaţie lirică. D-lui trăieşte drama despărţirii de această lume, dramă accentuată şi de experienţa proprie. Mi-a plăcut foarte mult ,,Omagiu profesorului Voicu”, mult mai bogată în figuri de stil decât celelalte poezii, ex: ,,lumea veşniciei”, ,,veşnica primăvară”, ,,valea păcii”, ş.a. Sunt metafore cu care pictează raiul ceresc, spre deosebire de lumea aceasta plină de amar, de norul deznădejdii şi dominată de calul apocaliptic, cu părul roşu ca de foc, cum a spus în poezie. Cât despre poemul ,,Coborârea unui monah”, are un caracter moralizator, adică salvarea unui suflet prin credinţă, dacă întâlneşti o fiinţă cu har divin. Tema morţii este prezentă în toate poemele, este o temă universală. Mi-au plăcut nişte metafore: ,,viaţa alergând”, care sugerează tumultul curgerii şi această curgere perpetuă, ,,spicele vieţii”, ce sugerează rodirea, dar şi ,,covorul morţii”, care sugerează durerea, extincţia totală. Mai apar şi reflecţii asupra vieţii în ultimele poezii. Gândurile sfinte sunt alternate cu expresii care caracterizează fiinţa păcătoasă, roasă de viermele deşărtăciunii. În poemul ,,Gânduri sfinte” apare un dialog între poet şi divinitate, pentru salvarea propriei fiinţe. Un epitet foloseşte, ,,fiinţa mea slăbănoagă”, care sugerează, că prin puterea rugăciunii, omul se poate salva. Sunt nişte pilde de viaţă cu caracter moralizator, care ne dau un sentiment de melancolie. Îl felicit pe dl Manea Agheană, care ne aduce seninătatea de fiecare dată.” (Ecaterina Chifu)
​„Dl Matincă Costea, omul umorului, în grad de general, este între noi o binecuvântare. Doresc şi de aici înainte să asist la expunerile d-lui, îi doresc viaţă lungă şi sănătate, să ne bine dispună cu perle umoristice. Referitor la lectorul de serviciu, dl George Anghel, în poeziile sale predomină subiectele religioase, personajele sunt bine conturate. Are o obsesie pentru poeziile triste. Despre dl Agheană întreb unde a fost până acum, pentru că ne aduce nostalgie, bucurie, pace şi cântecele tinereţii noastre.” (Mioara Zaharia)
​„Pentru astăzi, l-aş compara pe dl Matincă cu un căutător de comori pe care ni le prezintă pe măsură ce le descoperă. Lectorul de serviciu ne-a servit un cofer de elegie. Cam multă tristeţe în poezia d-lui şi meditaţie, posibil, specifică vârstei. Despre dl Agheană ai zice că a ratat Eurovizionul de anul acesta. Mulţumim tuturor!” (Georgeta Iuga)
​„Îi mulţumesc dlui Matincă pentru momentele vesele de la începutul activităţii noastre. Am ascultat pe dl Anghel cu interes. Poezia despre dl Voicu, pe care l-am cunoscut la şedinţele Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, mi-a plăcut în mod deosebit, parcă îl văd şi acum venind dinspre monumentul lui Grigore Vieru. Îl admir pe dl Anghel pentru intonaţia poeziei şi dialogul liric. După mine, cred că poeziile exprimă singurătate, tristeţe, durere şi parcă se apropie de lumea de dincolo. Îi doresc succes în realizarea unei cărţi. Despre dl Agheană, muzica face parte din sufletul nostru, oricât de trişti am fi, muzica ne deschide sufletul.” (Costică Drîstaru)
​„Şedinţa de astăzi a Cenaclului ”Alexandru Sihleanu” a fost o binecuvântare. Cei trei bravi bărbaţi, dl Matincă, dl Anghel şi dl Agheană au fost la înălţime. Dl Matincă se califică prin a fi mentorul Cenaclului „Sihleanu”, care ne îndrumă paşii către o cultură uitată, ne aduce la viaţă. Îl felicit. Doresc ca aceste monologuri să fie trecute într-o carte de care să-şi aducă aminte şi urmaşii noştri. Dl Anghel nu este pe placul meu în ceea ce spune. Eu sunt de acord cu viaţa trăită până în ultima clipă. Să nu cădem în extrema disperării, oricum ajungem acolo. Dl Agheană este de puţin timp printre noi, dar a reuşit prin cântecele d-lui să se ridice la înălţimea Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, dar cu mai puţină tristeţe.” (Elena Cambeşteanu)
​Invitatul special, Manea Agheană şi chitara sa, a încheiat şedinţa într-o atmosferă muzicală plăcută, nostalgică şi… cu multe aplauze.
​Sâmbătă, 18 februarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Dumitru Hangu. Vă aşteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share