Ora de muzică 271


Neașteptate confirmări venite pe calea de întoarcere, patruped, dar nu călare pe vreun animal de dârvală, ci rutier.
Se încearcă umanizarea rasei blonde, nații diverse, năvălite, vor să încălzească nu numai trupul, ci și sufletul rece de neamț. Căutând numele a doi extra comunitari, arabii Nabil al Chami și Accad al Saed, m-am trezit în imposibilitatea de a spune măcar o vorbă despre activitatea desfășurată și orice altă dată biografică. Am ,,sunat” ultima oară compatrioata noastră din Fattouch, prezentându-i acest ,,necaz” jurnalistic și am reînnoit doleanța de-ai avea printre colaboratorii lui Sting cu câte o jumătate de pagină măcar. Al Chami a depus contribuția sa la realizarea lui 57th & 9th pe clapetele clarinetului, singurele dovezi că strunește instrumentul fiind două fotografii de pe profilul lui unde, la costum, este solist într-o sală ce pare aulă universitară amenajată pentru mici spectacole și membru într-o filarmonică, poziționat central, pe ultimul rând de instrumentiști, în fața ansamblului coral. Al Saed să zici că nu există, despre el și tamburina sa sunt doar stipulări de listare și poza de grup, în stânga lui Sting, cu barbișon…. Însă n-o să fac descripții corporale și vestimentare amănunțite.
M-am dus către Jean-Baptiste Moussarie. L-am găsit în mai multe ipostaze, filmat, alături și de Fattouch, dar și component al unui grup, Budweis Quartet: contrabas, flaut, armonică, mai precis acordeon diatonic și chitară, ultimul ,,glas” muzical aparținându-i. Parizianul s-a dat pe muzici de dans cu acești colegi, încercând, cum debutasem a vă spune, să dezghețe sufletele germane încremenite parcă în neîncredere, alăturându-i în săli, multe, nu numai pentru ,,tangourile” sexuale pentru care sunt renumiți a le purta până la perversiunile cele mai neînchipuite, și știți că pe unii nici biciul nu-i trezește din închistare, ci și pentru cele unde pașii pot duce la acea rezonanță sufletească numită iubire. Confirmările, iarăși mă întreb de ce în aceeași zi, au venit după concertul prietenilor, colegilor deveniți pentru o seară ,,Ioneștii și…”, vorbind despre nemții gazdă, nemții și cultura muzicală învechită, încremenită la valorile anilor 70, 80, 90. Moussarie și Budweis-ul asta fac, cu ajutorul pieselor cunoscute băștinașilor, dar și cu imixtiuni din zona franțuzească de chanson, vor să reaprindă flăcări între semeni de aceeași împământenire, dar și ligamentarea celor două arte: ale cântului și dansului.
Uite că ei încearcă, poporul român a intrat în mica glaciațiune, din zi în zi mai neputincios a alătura cușmă lângă cușmă doar pentru un gând bun și o bucurie firească, nevoia de taleri transfocându-i atenția într-o singură direcție: eu să trăiesc bine. Mă despart însă de acest scurt raționament pentru a tușa, din ce am, chipurile celor de la Fattouch. Într-una dintre peregrinările pe net am dat de următoarea componență: Hazem Nassreddin – Qanun, Marion Enachescu – Violin, MiLo – Singer, Guitar, Clarinet, Cristián Felipe Varas Schuda – Guitar, Bass, Clarinet și Salam Alhassan – Percussion. Pe albumul lui Sting însă apar două nume noi, Moussarie și Razan Nassreddin, cea din urmă fiind sora lui Hazem, pe post de vocalistă adițională. Aici am dorit o lămurire de la Marion, de ce una este pe site-uri și alta în studio, cine are statut de membri deplin, cine nu. Cu detalii, articolul viitor.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share