Ora de muzică 267


Să-mi țineți pumnii, din moment în moment sper să primesc setul de informații pe care l-am cerut celor de la Fattouch Band.
Fiindcă acceptul, în sfârșit niște oameni deschiși, l-am primit cu bucurie și ,,toate cele bune” din partea lor, cu rugămintea de a aștepta ca Marion să recepționeze mesajul scris de mine în română. Până atunci, câteva mici extrasuri din ce a dat domnul să găsesc. Dacă vă amintiți, sunt șapte nume siriene, unul românesc și altul franțuzesc la finele listei cu cei ce s-au produs pe 57th & 9th. Totul a pornit de la piesa Inshallah și nevoia lui Sting de Qanun sau pre limba noastră, țiteră, diferită nițel după acordaj și număr de corzi la turci și arabi, astfel, fiind foarte puțini mânuitori de instrumente din acestea, dar și pentru că a dorit un refugiat din Siria, Hazem Nassredine a devenit imediat viabil pentru partitura piesei. Contactul cu el i-a adus și pe ceilalți. Lucrurile au decurs după cum urmează: exista deja înregistrat un cadru de melodie în New York; au fost adunați laolaltă cele două fete și șapte bărbați (prefigurez titulatura unui nou film) și s-a audiat de pe un laptop draftul de piesă; Sting a ținut o informare despre ce avea să urmeze: ,,Ce facem astăzi aici este un experiment practic, foarte simplu – am ascultat un cântec nou pentru a învăța să improvizăm pe el și vom vedea ce va ieși. O să fie ceva minunat…”. Bineînțeles, a făcut mici pauze între fraze, a râs, i-a invitat pe toți să depășească momentele de timiditate și chiar dacă sesiunea nu va avea un rezultat bun, să o ia ca pe o distracție. Glumea, dar cum altfel să pui simpli muritori lângă un titan? Era conștient și el de situație, și o certifică și Hazem, amețit la propriu de senzația de visare când împarți același studio cu un star mondial și de cea de trezire pentru a-și confirma apartenența la realitate. N-am spus unde s-au petrecut toate din urmă? Să se afle că există un singur loc care a întrunit toate cerințele domnului fost profesor Gordon Sumner: Berlin, Germania. Țara care a încurajat exodul, patria care i-a primit în număr uriaș ca pe proprii fii. Hansa Studios. Și a mai spus ceva Sting: ,,S-o cântați ca și cum ar fi compoziția voastră!”.
Ați înțeles, stimați colegi, ce vă îndemnam? Exact la asta, la propria exaltare pusă la comun. Am intuit bine în urmă altruismul, empatia, punerea în pielea imigrantului și simplitatea voită a mesajului, toleranța și compasiunea, ăsta era planul, propria migrare în minte, propria dramă, dacă ar fi să se întâmple, dezlegarea de la cordonul ombilical al neînțeleselor căi politice și viețuirea în libertate deplină. Și cine l-a chestionat despre aluzia Inshallah-ului la politicile europene a primit un răspuns scurt: ,,Eu nu sunt politician.” Dar nu poate face abstracție de toate aceste mișcări, de cunoscuta lui preocupare pentru păduri și climă, de soluția neviabilă pe termen lung de a muta un popor în altă țară, fiindcă problemele vor rămâne aceleași. Prin deciziile sale îndeamnă la curaj, inițiativei de a susține primul concert în blestematul club Bataclan i se poate lipi foarte bine o spusă de milioane: ,,Noi nu putem lăsa nebunia asta să oprească muzica!”. Îi aparține.
După toată această ispravă muzicănțească, le-a mulțumit. Cum rar fac unii.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share