Ora de muzică 265


Tinerețe. Este cuvântul care înglobează cel mai bine pleiada de artiști imprimați pe 57th & 9th.
Un semn bun, o baie de sânge proaspăt, probabil ultima, cu toate că Sting are deja o nouă viziune pentru următorul material cu siguranță. Un tribut oferit cu inteligența-i caracteristică muzicii, începuturilor, clasicizării populare, desăvârșirii, spectacolului total și în fine viitorului, motorului ce a scos ce-i mai frumos din omenire: iubirea pură și totală adolescentin-adultă. Este vârsta spre care a tins tot acest demers, undeva între 25 și 40 de ani, cu cele câteva prietenești excepții, o contrapondere, cât să nu se simtă singur, bănuiesc, încadrare unde Zach Jones, cea de-a treia secție ritmică completă, și-a găsit perfect locul. Nu mai țin minte al câtelea copil minune este în acest macro serial, se poziționează sigur ca fiind primul care a avut angajamente profesioniste la vârsta când toți puștii bat mingea pe stradă: la 10 ani cântă cu Our Gang Players, are un număr special la Surflight Theater cu orchestra în Beach Haven; la 11 ani este deja membru într-unul dintre cele trei grupuri păstorite de tatăl lui, Dave Jones, cele arondate King of Kings Community Church din Manahawkin; toboșarul trupei Slycaps, ajunsă notorie la nivel național pentru participarea la segmentul ,,Made” de program din cadrul postului de televiziune MTV Network. O familie talentată, tatăl, îndrumătorul și managerul lui Zach, baterist și chitarist de excepție, mama, Michelle, muziciană de asemenea, sora, Natalie, actriță și regizoare. Printre cei care au rămas impresionați de prestația lui Zach se numără și Danny Daniels, un muzician corespondent lui Dave Jones, practicant la o altă biserică. De la el avem o descriere a potențialului acestui fenomen, nu singurul din generația sa, fiindcă putem număra sute bune de prim rang în toată lumea, creații ale unor educații eficace, dar și exploziei de cunoștințe prin intermediul rețelelor de internet, conceptul ce a săltat omenirea cu zeci de ani peste anumite stadii în evoluție. ,,Atingerea lui, instinctul de a intui unde vrea melodia să meargă”, o mostră de jam session uzitată la manifestările religioase americane, ,,toba lui mare, subtilitățile premierului, finețurile pe cinele, dinamica și feeling-ul general sunt cu ani, poate chiar lumină, înaintea vârstei sale. N-a trăit destul ca să învețe toate chestiile acestea!”. Aș adăuga har.
În fapt, tot ce am tot încercat să vă spun de vreo doi ani încoace, și-am mai punctat pe alocuri, este credința, lipsită de dogmele ecleziastice, că fără un dumnezeu intravenos și intracranian nu rămâne unul muzician, fără făcătorul de minuni auz, mână și picioare ușoare, glas măiastru, nu ai ce căuta printre cei ce fac materia să vibreze perfect armonios. Ai nevoie de toate aceste scântei și aure pentru a te cocoța acolo, în extazul cerebral al tău și în inima celorlalți. Fără ele nu poți fi mai mult de un enoriaș de rând ridicând osanale false sau afurisenii lăutarilor. Zach Jones nu este un fugar de la școală, oricâtă îndemânare a căpătatat prin educația primită de la părinți și colegii mai vârstnici din band-urile frecventate, a absolvit în 2005 Southern Regional High School. După, a început a colinda studiourile, țara, Broadway-ul prin 2012, a fost component în oblăduita de Cherrytree Record, Secret Someone’s și cu Sting, de la Sunday Night’s NBA All Star Game în Toronto, până la Late Show with Jimmy Fallon. Un parcurs în care toți cei ai lui au crezut, o previziune de mare instrumentist împlinită.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share