Pe urmele… Facebook-ului – Civilie, haine grele

646x404

Deștept românul! A găsit formula verbală ideală pentru a generaliza formarea universului: stă în firea lucrurilor.
Cât de profund, pe atât de superficial și inconștient. A simțit el viermuiala atomică, orbitările lui plus și minus în jurul unui nucleu, a știut dintotdeauna despre antagonismul și înfrățirea materiei, bărbat cu femeie, corpuri care diferă, se aseamănă, se resping și se atrag. N-o fi zis el Maiorescu doar din orgoliu despre consoarte că mai au lipsuri, experiența acumulată empiric îi dădea dreptul să afirme tutelarea sexului slab, nu cred că nu a încercat să-și exercite puterile intelectuale pe apropiate, să dăscălească și să obțină rezultatele scontate așa cum și el fusese instruit și reușita fusese deplină. Că Sofia Nădejde a fost mai ceva ca un bărbat, nu-l face neapărat pe Titu, pentru afirmații, un misogin. Problema este reală și decurge natural din construcția umană, structura genitală își cere drepturile, tu, femeie, ești obligată să ai tresăriri la stimuli feromonici, ești țintuită cu mintea spre a-ți satisface neliniștea organică precum orice ins prins în jocurile nebuloase ale psihozei, temerile din perioada de maternitate și instinctul de conservare se dublează, dar necesarul de apărare este insuficient. Aici cred că bătea domnul Junimii în privința zonei de apartenență a sexului slab la cel din naștere mai viguros. În privința deschiderii mintale sunt și rezerve, și aprobări când Maiorescu spune ,,Femeia e incapabilă de dezvoltare, oricât ar încerca să-şi dezvolte inteligenţa, ea nu va reuşi; ba chiar, cu timpul, ea se tâmpeşte şi tinde către idiotism.”. Argument simplu pro: eșecurile secolului 19 de a da tot atâtea femei ca și bărbați spre domeniile științelor exacte; cel contra se referă la metodică, la logica și cronologia greșit aplicate și la nivel de prejudecăți. Aici îi puteți alătura lotului și pe țăranii acelor timpuri, cu un genom afectat de relațiile incestuoase, aleatorii sau unidirecționale. Căci prost cu proastă n-o să dea niciodată un deștept, doar dacă vreun accident de creație pune mai mult acolo unde părinții n-aveau deloc. Genetică pură.
Despre geneza poporului român după revoluție se poate vorbi în zilele precursoare ei. Acel maiorism al anilor 1870 a fost începutul, separarea în putincioși și ne, adaos la avut și sărac, a dihotomizat parcursul volitiv social, a decis cele două tabere beligerante ce s-au năpustit cu furie una spre alta: muncitorii spre intelectuali, ateii spre credincioși, hoții spre cinstiți, armata spre popor. De atunci cineva poartă o vină, se împroașcă cu trivialisme, se defăimează în virtutea întâietății la cuvânt și poziție ierarhică.
Ce mă intrigă este nu terorismul lui decembrie ’89, ci rebeliunile neamintite din unitățile militare, care fără doar și poate au existat. Fac parte dintr-o generație a cărei nesupunere era notorie. Doar la mine în unitate, la Florești, Cluj, în ’88 existau peste 100 din 200 de soldați indisciplinați, sancționați până la anulare a ordinelor de pedepsire din cauza numărului în creștere de nesupuneri. (Voi dezvălui anul viitor mare parte din peripețiile mele prin stagiul militar obligatoriu) Ca să nu vă spun ce răcani au sosit după noi, cei ce fusesem recrutați în ’87: 70% cu pedepse și antecedente penale, printre ele figurând desele încercări, la nici 20 de ani, de trecere frauduloasă a graniței. Înclin să cred că acei ce s-au încumetat la apăsarea trăgaciului erau de profesie, doar mantaua și trusoul soldățesc ordinare, fiindcă nici în obișnuitul poligon nu exista conștiința de apărător de rele al patriei. Dar tot români.
De atunci suntem încă în plin război.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share