Spații culturale nr. 11 – Imposibilul Downshifting

image
Într-un articol despre downshifting, Aurora Liiceanu este de părere că la noi, mai ales după plonjarea postdecembristă în materialism „grosolan şi exagerat”, fenomenul nu are absolut nicio şansă de a se manifesta, cu atât mai mult, cu cât el înseamnă o renunţare la acumulări materiale şi centrarea, cumva idealistă, pe calitatea vieţii. Născut din refuzul occidentalilor (fireşte, al unora dintre ei!) de a rămâne/ de a deveni sclavii bunurilor materiale, de a-şi consuma existenţa alergând după bani sau după o poziţie ierarhică, de a se înregimenta (prin dresaj social), fenomenul de downshifting nu va avea, cu siguranţă, nici un viitor pe plaiurile noastre. În primul rând, pentru că este foarte dificil să-i pretinzi unui popor cu obsesia pâinii celei de toate zilele, trecut prin toate cataclismele istoriei,(aproape toate, fiindcă, ce-i drept e drept, bomba atomică încă nu ne-a fost trimisă) să-şi schimbe atitudinea, să înţeleagă prin „a trăi bine” şi altceva decât a avea o casă trăsnet, o maşină luxoasă, bani în cont, ceva bijuterii şi copiii aranjaţi, dacă se poate, în alte ţări. Un popor deprins cu foamea, cu frigul şi cu boala, îndobitocit de lungul şir de conducători răi şi corupţi, îngrozit de perspectiva de a rămâne pe drumuri, fără acoperiş deasupra capului, la cheremul unor semianalfabeţi lipsiţi de ruşine, n-are cum aprecia „calitatea vieţii” altfel decât trecându-şi linia ontologică prin stomac. „Şcoala vieţii” l-a învăţat pe român că are nevoie de cât mai mulţi bani pentru a fi fericit, că, pentru a avea aceşti bani, trebuie să fie capabil de absolut orice (de la muncă îndârjită până la furt, compromis ori crimă), că numai etalarea zgomotoasă a bunăstării materiale îi poate aduce „respectul” contemporanilor şi invidia lor. La noi competiţia se desfăşoară în planul lui „a avea”: bani, case, obiecte de valoare etc. „A fi” nu prea mai contează, şi au grijă mass media să manipuleze conştiinţele în aşa fel, încât tot ceea ce se referă la spirit şi cultură să fie ridiculizat. Nu mai departe, zilele trecute, la o oră de vârf, una dintre ştiristele plătite într-o lună cât trei profesori într-un an, punea alături, sub genericul „ţara arde şi baba se piaptănă”, două proiecte de legi, chipurile, de acelaşi calibru: organizarea unui comando care să extermine ciorile şi alte zburătoare de pe aeroporturi şi decretarea zilei de 15 ianuarie ca „zi naţională a culturii române”. Pentru ştirista în cauză, atentă la prezentarea pe post a unei Românii mizerabile, ţară de hoţi şi de borfaşi, de violatori şi de asasini, a învăţa/ a recita poezii, a te preocupa de carte, a pretinde o minimă decenţă culturală păreau iniţiative cel puţin caraghioase. Cum, domnule, se subînţelegea din zâmbetul ei flancat de două gropiţe întârziat-adolescentine, de asta ne arde nouă, la vreme de criză?! Chiar. Cu atât mai mult, cu cât ştirea despre „legile aberante” (dintre care, desigur, numai una, cea cu constituirea unui comando împotriva ciorilor îşi merita calificativul) venea după amplul reportaj privind scăderea vânzărilor la încălţăminte scumpă, din colecţia unui pantofar român de lux, falimentul unor magazine de bijuterii, ori impasul financiar al cine ştie cărui alt vip agreat de protipendada postdecembristă. Dacă te iei după ce vezi la televizor, pare mai trist faptul că la români nu se mai cumpără pantofi scumpi decât că nu se mai cumpără cărţi; e mai grav că dau faliment barurile, cazinourile şi restaurantele de fiţe, decât că nu se mai investeşte în cultură, în sănătate şi în educaţie. E un dezastru, ni se spune, că renunţăm la vacanţe în strrăinătate, că nu ne mai putem achiziţiona o maşină scumpă, un televizor cu plasmă ori un calculator cu gadgeturi la modă, în timp ce, vai!, câtă inconştienţă!, mai există primari care nu vor să renunţe la aşa-numitele ,,zile ale oraşului/ comunei”, adică la manifestări culturale destinate să mai schimbe „dominanta afectivă” negativă a populaţiei.
Întorcându-ne la downshiftingul occidental, el nu merge în România mai cu seamă fiindcă are o componentă intelectuală, care include preluarea critică a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv, plasarea într-un câmp al învăţării de calitate, al creşterii personale etc., lucruri greu de înfăptuit la noi acum, când individul este confiscat pentru profit şi consum. Sigur, mai trecem şi printr-o criză economică. Am mai trecut printr-una între 1929-1933. comparaţiile care se fac între cele două dezastre nu se referă, însă, şi la atitudinea populaţiei de atunci/ de acum: între 1929-1933 oamenii au continuat să cumpere cărţi, să citească şi să scrie, s-au dus la concerte şi la teatru, au susţinut, din puţinul lor, iniţiativele culturale, n-au stat numai cu gândul la mâncare şi la băutură, nu s-au îndobitocit cu bună-ştiinţă, poate şi pentru că nici guvernanţii de atunci nu le-au pretins aşa ceva. Dacă cei de atunci ar fi avut atitudinea celor de acum, cu siguranţă că nici Arghezi n-ar mai fi publicat „Flori de mucigai” (1931), nici Bacovia „Cu voi” (1930), nici Blaga „Lauda somnului” (1929) şi „La cumpăna apelor” (1933), nici Camil Petrescu „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930) şi „Patul lui Procust” (1933), nici Sadoveanu „Zodia cancerului sau vremea Ducăi-Vodă” (1929), „Baltagul” (1930), „Nunta domniţei Ruxandra” (1932)… şi exemplele ar putea continua.
Nu înţeleg un lucru: de ce oamenii noştri politici, cei puşi „în capul trebii”, mai toţi evrei, ne refuză exact lucrul esenţial, care a salvat în repetate rânduri poporul evreu: cultura şi educaţia. Ni-l refuză pentru că, deşi ne conduc, au pentru noi doar dispreţ? Ni-l refuză, pentru că, vorba domnului preşedinte (după unele surse Wikipedia, cam evreu şi el) nu au ce pierde? Am un mare respect pentru evrei dar, sincer, nu mă aşteptam să le placă să guverneze peste o ladă de gunoi: nu-i o atitudine demnă de un popor civilizat!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share