Ora de muzică 261

image
Cuvintele vin uneori de nicăieri, au nevoie doar de mică scânteie, de o simplă adiere….
Originea textului melodiei Heading South on the Great North Road pare să fi pornit, la fel ca titlul, de la un ,,vânt” verbal provocat de un necunoscut, undeva…. Mi-a imprimat senzația unei ciuliri de ureche, provocată de această alăturare de extreme ce pune mintea în dificultate: cum adică să te îndrepți spre sud pe marea șosea a nordului? De la panica mintală, la răceală, însingurare, închidere în sine pentru o perindare prin diverse relevanțe acumulate pe drumurile neașteptate ale vieții, un simplu pas. O înșiruire de întâmplări, ziceri populare legate între ele în fiecare strofă cu acest liant sud-nord, de la cei ce-și doreau această călătorie spre glorie, până la câinele întors cu coada între picioare, de la pasărea ce-și întindea liber în colivie aripile, cântând măiastru, la fecioara ce s-a dăruit primului străin, povești ce ar putea fi spuse de fiecare întors la obârșii și înțelese bine de cei de acasă încă prinși în mirajul reușitei altundeva, unui promis trai mai bun.
La vârsta lui, Sting nu-ți poate oferi o gagicăreală puerilă, un ,,te iubesc” este o declarație întreagă și definitivă de dragoste, un ,,adio” devine un proces complex de explicații cu argumente solide, cu disperarea ultimă că fără cele din urmă toate sunt în zadar, că somnul n-o să mai poată veni, că…. Și ,,dacă nu mă poți iubi în acest fel, mai bine părăsește-mă”. În fine, disperări de îndrăgostit, o scenă, un monolog, un punct unde iubirea are nevoie de explicații, de justificări, de rațiune.
Fiindcă a fost nevoie de pertinență în urmă, mi-aș dori să înțeleg de ce doar trei strofe și un refren la Inshallah. Scurte, nu ca la If You Can’t Love Me, că tot uitasem să amintesc numele piesei prezentate scurt anterior, fără acea disperare resimțită de orice fugar, terorizat că nu mai poate trăi acolo unde până deunăzi amenințările nu ajunseseră, fără transpunerea în cântec a fricii fiecărui pas pus în afara căminului, țării natale. Mă așteptam la ceva mai palpitant, la o tânguire melismatică în genul celei de la Desert Rose, la o participare masivă de instrumente și voci arabe pe materialul înregistrat, chiar dacă prin concerte mai sunt intervenții de trompetă ale vechilor colaboratori etnici ce frizează, dar vag, atmosfera musulmană. O ,,poezie” despre câteva impresii de refugiat, aflat pe mare, cu mame ce-și țin copiii adormiți pe umăr, stăpânite de teamă de apele nemiloase, de frigul și întunericul necuprinse, de lipsa de viitor într-o patrie cuprinsă de război și lacrimi, la mila totală a lui Allah. Se poate să mă înșel și să fi pus ,,superficialitatea” gratuit în cârca lui Sting, se poate ca el să fi fost cu mult mai deștept și să fi întins o cursă neavizaților. Se poate ca tabloul general să descrie întocmai un tip de inconștiență și indiferență a celor implicați în marele exod spre Europa, sădite de însăși simplitatea doctrinelor religioase în privința viziunii de muritor ordinar, de particulă insignifiantă sălășuitor terestru dator doar cu un final trebuincios creatorului și nu cu o viață prețioasă, importantă. Se prea poate….
Ne aflăm la final de analiză. Fiind la ora presupunerilor asupra viziunilor, în acest caz, The Empty Chair, împreună cu J. Ralph, mă declar confuz asupra conținutului și înclin să cred că este narațiunea, închipuită sau adunată din frânturile celor spuse, dacă vor fi fost, de ziaristul al cărui sfârșit a avut loc sub sabia nemiloasă a islamiștilor. Momentele surprinse n-au duritatea actelor violente la care încă sunt supuși toți cei ce cad în mâinile unei justiții religioase oarbe, recele temniței, întunericul, încrederea pierdută și recâștigată că va supraviețui, închipuirile din spatele ochilor închiși, toate pretendente la un scaun gol păstrat în sufletul celor de acasă, rezervat celui ce nu va mai veni niciodată.
Mărturiseam că sunt ateu. Pe de altă parte nu sunt un tip cu precepte unilaterale. Cu toate aceste moduri de a vedea omenirea, am acea lipsă în deslușirea misterului celor ce cu aceeași nonșalanță acționează ,,neortodox” deopotrivă cu declamarea dogmei bunului samaritean.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share