Ora de muzică 257

image
Ca să redau o ultimă expresie dintr-un interviu despre albumul 57th and 9th, ar însemna să trag o înjurătură zdravănă, ponderând însă limbajul, Sting a vrut să spună că a devenit atât de liber în gândire și mișcări, cele privitoare la dinamica cotidiană, fără griji, încât face orice-i poftește inima.
Ca un tip de 64 de ani ce se află, se trezește la 5,30, odată cu lăptarul, așa cum a fost și tatal său, care îți lasă conștiincios sticla albită pe interior de ugerul industrial al vacii, apoi își vede tenace de programul stabilit, îl știți însă un tip rațional, oarecum în prealabil. Vârsta este totuși un motiv de îngrijorare, în același timp de conștiență maximă că nu te mai poți comporta și simți nici ca la 20, nici măcar ca atunci când încă duceai picioarele spre fese din săritură, un prag, o linie peste care se trece deseori greu sau deloc. Tot acest joc de frici sufletești și procese cerebrale au dus la așternerea pe hârtie a câtorva piese sub influența evenimentelor recente ale anului 2016, dar și la finalul lui 2015, cel care a marcat debutul lucrului la disc, parcurgând timp de trei luni de zile faimoasa intersecție de străzi newyork-eze, 57 și 9. Dacă vă amintiți de sesiunea de piese înregistrate în hambarul amenajat în Toscana pentru Brand New Day, știți care a fost modalitatea de concepere: cântând, potrivind fiecare pasaj al fiecărui coleg de trupă rezonanțelor interioare ale lui Sting. Aceeași manieră componistică a fost aleasă pentru cele 10 melodii: ,,Hai să vedem ce-o ieși!”. Am zis eu, dar presupun prin analogie că într-un fel apropiat a abordat și el ce avea să urmeze. Mulți procedează exact la fel, frustrați că a lor cântec, adus în formă finală spre audiție, va strâmba nasuri și va declanșa obiecții, stingând brutal focul ce i-au cuprins în procesul de creație și definitivare. Așa că fie ce-o fi.
La o analiză furnizată de Sting, dar și a revistei Rolling Stones, se pot fixa cinci piloni pentru această nouă construcție muzicală, desprinsă din cinci dintre melodii: disparițiile unor nume mari, gigantice ale sferei pop-rock…, ,,50.000” fiind compusă în săptămâna în care a murit Prince, dar cu referire directă și spre David Bowie, Glenn Frey și Lemmy. Cu siguranță ar fi depus pe portativ sau direct pe tabulatura chitării tristețea pricinuită de moartea lui Greg Lake măcar o strofă, dar după cum îl știu, coace cu amărăciune câteva vorbe cântate pentru unul dintre componenții vestitului trio Emerson-Lake&Palmer. Același cotidian pune în mintea înțeleptului întrebări esențiale, încercând răspunsuri potrivite: de ce trebuie să existe teroare, de ce o ființă rațională ține cu tot dinadinsul să subjuge o alta, cine a decis că un om poate lua viața altuia. Cele două piese, Inshallah și The Empty Chair, se referă la imigrație și teroare, cele de a fi nevoit să-ți părăsești casa, să fugi cât vezi cu ochii în lumea largă și a fi răpit și omorât după un ritual barbar, dar cu mijloace moderne. Cazul jurnalistului James Foley. Pacifist și iubitor de natură virgină, Sting cântă despre schimbările climaterice cauzate de fiecare în parte: One Fine Day. Și eu mi-aș dori câte una în fiecare zi. Încă vreo două sunt ecouri din străfundurile anilor ’80, acoperite de iubire, filozofie, stiluri baladești și jazz-istice ponderate: Heading South on the Great North Road și If You Can’t Love Me. Dar prima apariție cu o melodie de pe 57th & 9th se produce în Los Angeles, la radio KROQ, în sala Red Bull Sound Space, pe data de 31 August 2016: I Can’t Stop Thinking About You – prima de pe disc, primul single. Au urmat prezentările cântecelor 50.000 la 16 Septembrie, One Fine Day la 6 Octombrie, I Can’t Stop Thinking About You la 27 Octombrie și Petrol Head în 2 Noiembrie. Premiera s-a produs în 9 November 2016 la Irving Plaza din Manhattan, New York City, spun cei de la Wikipedia, într-o sală mică de doar 1000 de locuri. Mică….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share