Ora de muzică 256

image
Să nu vreți să știți cum funcționează principiul criterizării muzicale la noi. Gradul 7 pe ,,Scara Richter” zguduie din temelii urechile auditoriului.
O seamă de urechi strâmbe au făcut castă și după dicteuri afone aplică consecutivitatea calitativă istoriei cântecului românesc, totul a încăput pe mâna unor foști elevi care la materia Teorie muzicală nu puteau obține nicio notă bună: nici prin deschiderea gurii și nici în catalog. Nu am primit niciodată cu deranj o părere de rău, mai bine zis rea despre creație sau învechită, e un termen folosit des astăzi pentru unul ca mine și alții care cred în sunet și variațiile timbrale ca în dumnezeu și în eternitatea melodiei emanate de suflet, la drept vorbind scornită de creier. Sunt sătul de asemenea etichete, de astfel de norme după care se ucide un aspirant la rezonanțele universului, de porcăriile înșirate de cei ce ar trebuit să nu treacă niciodată clasa pentru lipsurile din aparatul auditiv. Bănuiesc că Mozart ar fi stat cu sonatele lui în sertar și-ar fi fost condamnat la tăcere pentru jocurile lui arpegice dacă ar fi fost contemporan cu noi. Pentru toți acești judecători de pace melodică aș instaura greva cântatului și interzicerea uzării oricărui material sonor de la Bach încoace. Să ia ei partiturile lui Palestrina cu cantus firmus și să le fredoneze singuri, să vedem dacă mai au curajul să spună că e de cea mai mare jenă prestația lor, de doi bani sau chiar fără valoare artistică.
Când vrei să ucizi un muzician zi-i că nu ți-a plăcut, dacă-l vrei ratat pentru tot restul vieții ia-i plăcerea de a se dărui celorlalți, fiindcă acea clamare a ciclului cerere și ofertă nu se aplică decât în cazul unei plagieri, fie parțiale, fie totale. Ori proprii. Ce-ar fi fost Sting în România? Un muritor de foame, un neînțeles, un nebun la colțul străzii. După câte știu, din două surse credibile, doi prieteni ce s-au lovit de acești profeți de neam bun, unul dintre ei, Dan Popii, i-ar fi spus de la obraz: ,,Să n-aud fir de chitară dacă vrea să devină cineva. Și să mai schimbe naibii versul ăla cu repirația. Filozofie? Orez cu lapte. Melancolie? Sex direct, asta se vinde cel mai bine. Țicnelile cu muzica medievală? Poate una populară. Cântece de Crăciun? Ar merge, dar fără 20.000 de inși, niște viori acolo de pe clapă, vreo două voci de femeie și până mâine să fie gata. Trei ani? Are maxim trei ore peste termen.”
Nu le-ar fi oarecum cretinilor acestora care-și împrăștie defecțiunile de percepție peste cei care fac eforturi uriașe pentru a-și educa organismul să se stăpânească și să răspundă la centimă pentru fiecare notă vizualizată pe portativ. Poate nu știți, dar totul în alte lumi, altele decât a noastră, se face doar cu acordul artistului, nu ca în țărișoara asta unde este pus să semneze în alb sau gata tehnoredactat cine știe ce contract ori fițuică de cesiune. Din 2013 până acum două luni Sting n-a scos nimic și taman în Septembrie a venit cu o colecție de 8 Cd-uri cu cele mai bune și originale compoziții. Sunt 85 de melodii de pe The Dream Of The Blue Turtles (1985), …Nothing Like The Sun (1987) (double LP), The Soul Cages (1991), Ten Summoner’s Tales (1993), Mercury Falling (1996); Brand New Day (1999) și Sacred Love (2003) în versiune dublă, pentru prima oară și pe suport vinil, ,,arse” la studioul Anbey Road.; și bineînțeles The Last Ship (2013). Numele? Evident: Sting – The Studio Colection.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share