Pe urmele… Facebook-ului – Și nu prea

image
Sătul n-ar fi destul pentru a spune câtă lehamite s-a acumulat din atâta dizidență adusă de unii pe ecrane.
Am depășit cadrul lungii și obositoarei uneori pagini în derulare a Face…, m-au ispitit pe ziua de azi atât patronul, pe care mi s-a părut că l-am zărit într-o știre națională, cât și postul dumnealui, Tvse. Căutam ceva nou, o vorbă mai de duh și iată că am dat peste câteva gogoși aruncate de un domn, văd unul destul cult, despre ceea ce se tot încumetă unii să prelungească după nebunia arestărilor din vremea colectivizării: aparenta dizidență. Sau contră la comunism. Respect părerea celor ce s-au împotrivit deposedării de terenuri agricole și surplusurile de locuințe, cum de altfel nu pot fi vreodată de acord cu încarcerarea lor, doar dacă…, dar nici atunci fără o expertiză amănunțită a faptelor. Acei oameni vor fi închis ochii demult, o socoteală simplă poate elucida cine fuseseră oropsiții punerii sub obște populară a agoniselii de o viață: stăpânii averilor, partea bărbătească de minim 30 de ani în cel mai fericit caz, iar grosul, cei trecuți de 45-50. Din 1960 mai puneți 56 de ani. Mai trăiește vreunul?
Aceeași persoană face din elevul de clasa a șasea, în care era prin anii ’80, o victimă a sistemului ticălos dinainte de revoluție, declarând, atunci și acum, întrebat fiind dacă merge la biserică și dacă se închină, că da. Urmare a recunoașterii în scris, părinții au fost chemați și dojeniți că odrasla are apucături rele. A avut însă și o altă ispravă mai mare: pe ascuns asculta rock la Vocea Americii.
Când vorbele sunt nepotrivite, exagerările ies singure la suprafață și se demască, iar anticomunismul devine doar o laudă neavenită. La cât de drastic spun unii că era regimul ceaușist, părinții școlarului Eduard Nicolescu ar fi fost pe loc concediați, riff-urile drăcescului post radio sistate și el, azvârlit direct în școala de corecție. Numai că nebunia arestărilor și măsurilor coercitive dure dispăruse, rudimentarele bătăi, încarcerarea fără motive întemeiate atârna ani de zile, găsiseră odraslele lui Nea Nicu și ale vetuștilor acoliți alte metode de a se răzbuna cu tot dinadinsul pe cineva. Așa că să n-aud vreunul de-o seamă cu mine sau nițel mai măricel văicărindu-se de persecuție, ea dispăruse dimpreună cu Ana Pauker și Dej.
Țin o știre de vreo trei săptămâni ca rezervă, de data asta de-aici, de pe platformă, cu gândul să-i găsesc un loc și un moment potrivit. Nu atât ea, furnizată de Râmnicpress, m-a îndemnat să o trec la ,,de reținut”, cât o postare anonimă ce pe mine m-a amuzat teribil, în ciuda…. Și nu e de râs, acești colegi, de ceva timp, au cam luat-o pe arătură, poftim așadar câteva dintre titlurile ultimelor zile: ,,Iată ce le excită cu siguranță pe femei”, ,,Nu îți mai smulge niciodată părul din nas. Iată la ce pericole te expui când faci asta”…. Mondene cică. Încercând să facă senzație cu orice preț de tragedia unui tânăr de 30 de ani, pompier, neinformați suficient, au fost prinși în ofsaid de cineva care întâmplător cunoștea persoana, dar din bun simț s-a rezumat doar la îndrepta o eroare gazetărească flagrantă, fără a-i apostrofa pentru lipsa de profesionalism. Atât titlul, lung, reprezentând 60% din ponderea articolului în sine, o scurtătură informațională, spun despre acest sinucigaș că se găsea în vizită la părinți, îi anunță că merge într-o anexă și nu se mai întoarce. Replica insului fărâ identitate este dovada clară cum se face, din păcate, jurnalism în țara noastră: ,,Nu mai avea părinți. Părinții au fost profesori și au murit cu ani în urmă. Mai are un frate mai mare de care nu se mai știe nimic. Dumnezeu să-l ierte!”.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share