Pe urmele… Facebook-ului – Bandaje

image
Deținerea aplicațiilor Messenger și Facebook pe orice mijloc computerizat (a se vedea și forma franțuzească ,,ordinator”) este echivalentă cu conexiunea la internet.
Oricum, telefon, tabletă, chiar și fără plata unui abonament de date este un punct în mișcare pentru orice satelit de comunicații. Dar nu acesta era baiul ăl mare, ci micile procesiuni de prostie întinse pe un rând sau două, însoțite de adepți pe măsură. Și dacă n-ar exista cel puțin Google…. Neștiința nu mai este un motiv de rușinare, de plecat capul, apelabilitatea la miliardele de miliarde de pagini web, cu minima răbdare a prinderii undelor din zbor, te face geniu din fașă. Muzicant fiind, abia dacă mă pot încumeta să enumăr câteva nume dintre zecile de mii ale tagmei apărute după bura de libertate de-acu’ un sfert de veac și încă o mână, două dinainte de…. Romeo Barbu, un prieten cules cu bunăvoință între cei…, își râde de o biată țigăncușă cocoțată în turnul cu ceas al vedetismului, fixându-i un portret din câteva linii, determinând câțiva cunoscuți să eticheteze neavenit clejanca, doar în acest caz. Isoler-band este, după despărțirea silabică, o trupă, contrar testului de inteligență propus de amic, așa cum avem Camioane în Mulțime și alte năzbâtii de denumiri ale celor ce-și doresc fulminantul parcurs și recunoașterea oficială a existenței pe scena muzicală națională, cel puțin cât cunoscutul taraf.
Dar nu toți mai au pretenții de vedetă. Chestia asta s-a consumat demult, ambiția implantată în clasa muncitoare și urmașii ei a pierit când primului țânc, la primul scâncet i s-a propus primul dintre lucrurile cele mai scumpe în schimbul tăcerii. Doar proștii și neștiutorii să se mai vrea la televizie, crezând că sticla este salvarea lor. Și unii bătrânei gustând aceeași iluzie. De boala asta am suferit și eu, însă conștient, fiindcă mă mai văzusem mișcând pe micul ecran și nu prinsesem aromele din mica celebritate locală cu adevărat, sperând că mă voi umple de satisfacție, iar lumea îmi va da ocol cu admirație, dar am avut ocazia, nesperată, să mă reanalizez la sânge și să constat că cepele degerate sunt mai arătoase și mai de soi ca mine. Astfel, visul meu de preamărire s-a transformat într-o bătaie în retragere subtilă…. Mă gândesc la fiii tuturor celor ce-au depășit barierele salariului mediu și-au devenit peste noapte, nu datorită vreunei inginerii financiare curate, în sensul mot a mot a expresiei, posesorii unor valori materiale nelimitate, beneficiarii unor avantaje nesperate. Când te găsești într-o astfel de situație roz de la trezire până la culcare n-ai nicio piedică, nicio nemulțumire, iar voile îți sunt toate împlinite. Mai toți îl știu pe Victor Socaciu drept folk-ist, așa cum l-am cunoscut și eu, într-o legislatură trecută parlamentar și bineînțeles părinte. Mulți s-au mirat cum de s-a cuplat cu Almășanca și cred pe undeva că la mijloc au stat ceva interese. Poate de imagine, aceeași care a făcut din foarte multe ,,vedete” victime ale blazării, ale disperării și la foarte puține ale suicidului, pentru că domn Victor, știam din sursele bursei de zvonuri din culisele teatrului Ion Creangă, deținea o serie de mori ce-i măcinau cu folos. Acum mă mir și eu cum de s-a legat pentru a patra oară la cap cu o fostă de preot, nu cu calități fizice ce va să stărnească un bărbat la 62 de ani, mai ales un consul la Montreal și cu atâtea obligații părintești: o pensie alimentară neplătită vreo doi ani. Dar nici coana proteasă nu este vreo ușă de biserică, la rându-i părăsind cuibul duhovnicesc și doi pui de dumnezeu, cel mic având vârsta apropierii de cartea de identitate. Curioasă este știrea de la care am pornit și am ajuns la cel cu care în două rânduri am avut un tet a tet privat despre parcursul grupului Forțele de Muncă: ,,În loc să-i dea bani, Victor Socaciu i-a împrumutat fiului său abonamentul de revoluţionar! Vezi ce s-a întâmplat după ce a fost prins de controlori”. Ceea ce nu cred. Mi-e că odrasla, îmboldită de Marina, a extras din lucrurile tatălui ce i-a picat mai repede în mână.
De aceea, tuturor supăraților pe soții, foste, actuale sau viitoare, le recomand găselnița, probabil occidentală, de azi: înscrierea la Olimpiada de bătut neveste. Că deh, bătaia e coborâtă din rai și nu strică niciodată, cică revigorează mariajul!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share