toamna cărților?

cabel
Octombrie își plimbă ultimii pași pe aleile toamnei. Toamna aceasta, un reper în timp, pe lângă alte repere, pentru planificarea spațiului, pentru folosirea lui în vederea dezvoltării omului pe toată linia orizontului și verticalității sale. Un timp al sărbă-toririi, al cumulărilor, dar și al trasării altui start. Anotimp al depozitării a ceea ce obții prin trudă, în silozuri, magazii, cămări, al efervescenței și concentrării spiritului uman, din clasele de școală gimnazială până la aulele dominate de spiritul lui Gaudeamus, la biblioteci, la amfiteatre, la librării. Este o toamnă a cărților? O zi a recoltei pentru scriitori? Este, în forma organizată, festivă sau festivistă sau o sărbătoare particulară a fiecăruia.
Trec de ceva vreme, pe lângă vitrina unei librării. Mă întreb câți trecători observă și știu că în vitrină sunt cărți de-ale unor concitadini ; trăitori, ca ei, pe străzile acestui oraș, bând o cafea, la fel ca ei, cu un prieten, cu o prietenă, ducându-și copiii la școală, mergând cu soția la cumpărături…
De ce deschizi o carte de poezii? Ce te împinge să o faci? O cumperi dacă ți-o recomandă cineva, te duci acasă și o uiți în bibliotecă? O cumperi pentru că te atrage ceva ce ai găsit acolo? O cumperi pentru că o are cutare și tu nu o ai? Dar dacă pe scriitor îl cunoști și pe unde se vorbește de el te bagi în vorbă comentând la per tu, ca și cum ați fi prieteni la cataramă, trecând prin fața vitrinei și îi vezi cartea, ai impulsul să o cumperi? Îi cumperi volumul? Sau neapărat trebuie să ți-l dea cadou, să îl așezi pe un raft acolo, cu motivația că nu ai timp și auzind vreodată un vers două din ea să spui: Foarte frumos! De ce nu le publici? și el să îți spună: ți-am făcut-o cadou.
Da, este cartea unui poet. S-a decolorat de timp. Poetul nu are cont pe Facebok și nici nu participă la deversarea encomiastică a unor confrați care vorbesc despre literatură aducându-și aminte ce au citit prin scoală. Nu este un delict a avea cont pe Facebook și a posta acolo. Ce pui pe acest site nu cred că se numește „publicare”.
De publicat te publică o editură, o revistă, un ziar, după ce s-au convins că ești autentic. Și așa, publicat, de o Editură, cartea nu se cumpără. Ce trebuie să facă poetul să înțeleagă lumea că poezia nu este comercială, ci pentru suflet? Cât trebuie să citească un cititor să înțeleagă că poezia nu este o bucată de inimă pe care o iei din piept și o așezi pe foaie cu tot cu sânge?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share