Ora de muzică 250

image
Vina o poartă Sting, altfel azi, acum aș fi pus punct acestor nesfârșite, precum muzicienii, episoade. La ce s-o fi grăbit să mai scoată încă un set de piese?
Uitasem că se ține de cuvânt și toamnă spre iarnă, în metru ternar, face o vizită fanilor cu noile lui învățături. Rămaseră vreo patru: ultimul din listă și încă un trio căruia nu i-am dat de urma cea bună. Scott Hull este meșter în a da produsului forma finală cea mai bună, deci masterizare, un proces ,,de ascultare” atentă, nu una ordinară, ci una creativă, care să te poarte spre ,,unde vrea melodia să meargă”. Este declarația lui. Dar fără iubire, nici cântecul nu iese bine, pasiunea aceasta l-a ținut pe Scott legat de studiourile Masterdisk 28 de ani, începând cu 1983, cu o ruptură de cinci ani când a activat întâi la Classic Sound și apoi pentru propria firmă, dar niciun an nu a însemnat o pierdere, genurile s-au diversificat, și nu este facil să treci de la jazz la pop și clasică, contemporană, unde nu știi ce proiecție dorește compozitorul, așa, de pe o zi pe alta, urechea, mintea au nevoie de limpezire, cu toate acestea, are la activ sute de albume aduse la perfecțiune, premii Grammy și artiști cărora le-a redat melodiile așa cum și le doreau. Scott este în topul primilor 10 oameni de pe planetă ce-și practică profesia la cel mai înalt nivel, în plus a rămas printre puținii ce știu ce nevoi are un disc de vinil, ce particularizări tehnice trebuiesc unui material de acest fel. Muzicieni de calibru? Donald Fagen, Steely Dan, John Mayer….
Cercetându-l pe Scott Hull, am remarcat că fusese printre descoperiții mei din alte surse decât oficialele componenței stafului de tehnicieni pentru Symphonicities. Desigur, l-am ,,uitat” neprezentat atunci pentru faptul că era între cei amintiți pentru acest album din 2013 al lui Sting. Printre ei unul valoros, vechi în branșă, activând din 1967: Elliot Sheiner. Mixman, inginer și producător muzical, 25 de nominalizări la Grammy, 8 trofee, nominalizări și premii Emmy, unul pentru munca depusă la documentarul History of the Eagles, doctor în muzică, titlu onorific decernat de Berklee College of Music. O tonă de vedete: Foo Fighters, Toto, Beck, Faith Hill, Steely Dan, Band of Horses, Ricky Martin, Bruce Hornsby, Paul Simon, B.B. King, George Benson, Chaka Khan, Van Morrison, Donald Fagen, Fleetwood Mac, Queen, Eric Clapton, Jackson Browne, Eagles, Aerosmith, Joe Jackson, Glenn Frey….
Rich Rich, bogat de două ori în nume, sărăcit de internet în privința unei biografii. Probabil tinerețea și doar patru ani în slujba inginerului asistent, dar dacă a fost de față și a văzut cum se naște un succes ca ,,Oh My My” al lui One Republic, șansele pentru un viitor strălucit.
Brett Meyer are deja șase ani de experiență și cel puțin un artist ultracunoscut căruia, cu ajutorul Pro Tools-ului, l-a ,,aranjat” suficient de bine: Chick Corea. Și Madonna.
Cât despre Angus Cowen, doar credite pentru The Last Ship ca anteriorii.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share