Cenaclul Alexandru Sihleanu – 12 Noiembrie 2016

imageimage
DRUMURILE LIMBII ROMÂNE, TREC PE LA RÂMNICU SĂRAT

Sâmbătă, 12 noiembrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a fost închinată lansării de carte, „Poveţe şi povestioare”, autor Horia Stoicanu, Ed. „StudIS”, Iaşi, 2016. Clubul „Femina 2” a fost punctul de întâlnire a poeziei cu muzica. Poeţi, artişti, iubitori de muzică şi poezie din Bucureşti, Râmnicu Sărat au petrecut, aici, câteva clipe minunate.
Moderatorul evenimentuluii Constantin Marafet: „Bună ziua! Constantin Marafet mă numesc şi vreau să vă prezint câteva personalităţi care ne-au invadat oraşul. Vă prezint pe dl Horia Stoicanu, care mi-a spus să fac o prezentare populară. Mă întreb, când am fost academician? Sunt din alte zone. Programul este relativ simplu. Este vorba de o carte „Poveţe şi povestioare”, autorul maestrul Horia Stoicanu. Bucurie mare, am multe bucurii azi, văd că scriitorii din Bucureşti s-au obişnuit la Râmnicu Sărat: poeta Liliana Popa, poetul Cătălin Codru, folkistul şi poetul Traian Chiricuţă, folkistul Nicu Zotta, folkistul Niki Oagăn. În sală se mai află dl prof. Traian Cristea, scriitor, cu peste şaptezeci de titluri de cărţi, sunt multe lucruri de bine pe care am putea să le spunem despre d-lui, scriitorul şi folkistul Dan Manciulea, Genovel Frăţilă, autor de de haikuuri, preş. UCRS, Adrian Câmpeanu, ajutor de paparazzi, Cristea Suflea şi paparazzi Mirela Suflea, criticul literar Mioara Bahna, poeta Cornelia Ciurumelea, sora lui Dan Manciulea, scriitorul Matincă Costea, scritorul Dumitru Hangu, Vasile Ghinea, poet şi critic literar, cronicarul evenimentelor de la Râmnicu Sărat, el ne aude, dar este în lumea scrisului, Mioara Zaharia, poetă, Ela Cambeşteanu, Dan Olteanu din Bucureşti. Dacă am mai scăpat pe cineva să să mă ierte. Puţini, dar oameni iubitori de ceea ce facem noi aici. M-am uitat peste carte şi în interior: de la aforism, la tabletă, la o trăire filosofică. Sunt într-adevăr poveţe pentru trecerea noastră prin lume, sunt nişte lucruri care trebuie citite cu multă atenţie, am rămas uimit. Dacă era scrisă în sanscrită, aş fi zis că este o descoperire. Îl rog pe dl prof. Traian Cristea să ne spună câteva cuvinte”.
Traian Criatea: „Onorat auditoriu, avem astăzi bucuria să ne primenim spiritele cu reflecţiile, gândurile (în felurite culori) şi povestioarele cu tâlc ale dlui Horia Stoicanu, personalitate reprezentativă a generaţiei care a însufleţit muzica folk la începuturile ei în România împreună cu Nicu Vladimir, Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Dorin Liviu Zaharia, Vali Sterian. Artist polivalent, pe lângă virtuţile probate în folk (compozitor, textier, solist, cronicar), D-sa a încântat publicul în concertele onorate, dovedindu-se şi un poet al melosului folk. Astăzi, îl descoperim într-o nouă ipostază, ca autor al cărţii ,,Poveţe şi povestioare” în care probează, încă o dată, vocaţia de cugetător căruia timpul nu-i curge printre degete. Cine va deschide culegerea cu numele amintit mai sus se va convinge că autorul ei este ,,…un inspirat, o fiinţă care pune în joc alte facultăţi decât acelea care sunt comune oamenilor.” (T. Vianu definea astfel artistul). În această scriere (lansată azi) observăm că autorul nu se lasă pradă romantismului, ci se lasă îmbrăţişat de luciditate când cutreieră pajiştile realităţii, zicând ,,După cum prin multe locuri se înalţă statui pentru Soldatul Necunoscut, ar trebui să se ridice un monument închinat Omului Cumsecade.” Concluzia cugetătorului este fermă, ca un duş revigorant: anonim ca şi Soldatul Necunoscut, Omul Cumsecade duce greul lumii. (Merită) Uneori gândurile aşternute pe hârtie, prin conciziune şi adevăr, devin axiome: ,,Sinceritatea este o plăcere pe care o va plăti. Dar aproape totdeauna merită.”. Uneori ironia capătă reflexele amărăciunii: ,,Nu în toate zilele vieţii lui poetul rămâne poet. Nici înţeleptul. Şi nici chiar nebunul.”. Motivul timpului îmbracă veşmântul dascălului; trecerea înseamnă şi regret, dar şi devenire confuciană: ,,Mă număr printre acei nefericiţi care s-au străduit să facă praf credinţele părinţilor, să le sfideze şi să dea cu ele de pământ. Azi caut pietre să le rezidesc. Greu se găsesc.”. Pentru cititori, interesante sunt şi povestioarele care au tâlcul lor, descifrabil în funcţie de orizontul de aşteptare al lectorului. Multe sunt de citit cu atenţie, însă una m-a îndemnat la recitire şi apoi la comentariu. ,,Povestea peruană”, cu vrăjitorul hapsân de la poalele muntelui, vrăjitor însetat de ,,cinstire” ne poate alunga zilele păcătoase în scorbore de căinţă. Panseurile din zona politicului îl recomandă pe autor drept un observator lucid, dublat de justiţiarul care emite subtil sentinţe de profunzime. O scenă cutremurătoare de la o demonstraţie din Piaţa Universităţii la surprins puternic pe autor: ,,În piaţă au huiduit unii icoana Mântuitorului. Aud acele sunete guturale. Imposibil ca Dumnezeu să nu le fi auzit.”. Ce comentariu ar mai putea fi făcut? Părăsim această pistă şi ne concentrăm asupra unor tablete în care cugetarea sondează destinul creatorului contemporan. Provocatoare aserţiune propune scriitorul, incizând o realitate dureroasă în ,,Litere moarte, litere vii”. După un succint tur de orizont asupra poeziei de la poeţii Văcăreşti până în zilele noastre, se ajunge la starea jalnică a apariţiei plachetelor de poezie ,,Astăzi”. Constatarea crudă este urmată de interogaţia retorică, apoi de consecinţă: ,,Acum se citeşte răzleţ. De ce se mai scrie? Apar câteva zeci de plachete anual, fără ca oamenii să recupereze măcar investiţia tipăririi. De asemenea, rămân cvasianonimi. Nu mai există niciun motiv logic, dar funcţionează încă unul natural.”. Care să fie oare acela? Ni-l dezvăluie autorul eseului (fire de poet la rându-i), cu dezinvoltură: ,,Aşa cum dă iarba primăvara fără să întrebe pe nimeni, fără să ştie nici ea pentru ce, tot astfel apar în fiecare generaţie nebunii.”. Extrapolând, putem observa astăzi că nu numai Euterpe (muza poeziei lirice) este în criză, ci şi celelalte arte nu mai sunt tratate ca înainte. Atunci ce-i de făcut? Creatorii din domeniul artelor să fie nevoiţi cumva să-şi reprime setea de creaţie? Nici vorbă, căci fiecare generaţie, se ştie, îşi are frumoşii ei nebuni, fără de care am fi infirmi. Să ne creadă autorul scrierii ce se-ndreaptă spre noi, pe cuvânt că textele concepute de D-Sa pun la dispoziţie lectorilor interesaţi privilejuri de chivernisire spirituală. Considerăm cartea ce se lansează azi un dar oferit râmnicenilor de valorosul artist Horia Stoicanu, suflet luminos, deschis frumosului, binelui, valorilor perene. Cu toată sinceritatea, îi dorim să ne onoreze şi cu lansarea viitoarei cărţi pe care o aşteptăm. Dixi et salvavi animam meam (Am spus şi mi-am descărcat sufletul.) – profetul Ezechiel (cap. III, versetele 19 şi 21).”
Constantin Marafet: „Autorul a fost impresionat de cele spuse.”
Horia Stoicanu: „Dl Traian Cristea a făcut nişte trimiteri, nişte constatări foarte onorante şi pentru care îi sunt recunoscător. Am venit de la Bucureşti cu Traian Chiricuţă, Cătălin Codru, Liliana Popa, după care ne vor încânta Niki Oagăn, Nicu Zotta, Dan Manciulea.”
Constantin Marafet: „Eşti dintre greii muzicii folk, alături de marii folkişti: Ducu Bertzi, Mircea Vintilă ş.a. Să o ascultăm şi pe poeta Liliana Popa.”
Liliana Popa: „(Aşteptând absurdul) Liniştea adoarme pe luciul apei/ Coboară din cer neştiută,/ Să nu tulbure sărutul/ Oprit la poarta minţii./ Stelele clipesc a uimire/ Şi surd e valul lunii./ Fluturi de seară,/ Delirează printre florile de tei/ Plutind spre moartea din zori./ Mă cufund în noapte/ Ca într-o ie de borangic./ Mă cufund în ochii tăi/ Să ascult toate poveştile curcubeiului,/ Aşteptând absurdul/ De teama unui nou burlesc.”
Constantin Marafet: „Este vorba despre una dintre cărţile dnei Liliana Popa, ,,Stăpână pe tăcerea mea”, despre care a scris dna Mioara Bahna în cartea d-ei ,,Dintre sute de femei… – prezenţe feminine în scrisul românesc actual – ”. Şi tot din Bucureşti, Cătălin Codru.”
Cătălin Codru: „Voi recita din volumul ,,Bătrânul Cuc”. (Eternitatea de azi) – ,,Vreau să mi te laşi în palmă,/ Fruntea ta să ţeasă gânduri/ Şi doar liniştea să-aştearnă/ În pocale stropi de struguri.// Ridicată-n cotul drept,/ Tu să mă priveşti mirată,/ Eu sărutul să-ţi aştept,/ Încă-odată… şi încă-odată// Mâna-mi ca o mângâiere/ Să se-apropie de tine,/ Un pian plin de tăcere/ Să ne-mpartă muzici fine.// Pielea ta… înfiorată…/ Parcă îmi recită versuri,/ Inima-mi bate furată/ De cele mai vechi răspunsuri.// Dans de zboruri să ne poarte,/ Întuneric şi lumină,/ Răsturnaţi în lumea noastră/ Vinovaţi de-a noastră vină.// Roi de-mbrăţişări nebune,/ Fără gânduri, fără minte,/ Două umbre-n astă lume,/ Adâncite-n jurăminte.// Zori să-şi strige drept de rouă/ Cu robia-n libertate,/ Vor să-nceapă-o viaţă nouă/ De azi… o eternitate.”
Constantin Marafet: „Il invit acum pe Traian Chiricuţă. Am avut impresia că nu sunteţi şi poeţi, chiar dacă folkiştii îşi scriu textele.”
Traian Chiricuţă: „Ţin să fim alături de dl Stoicanu la ceas de mare lumină. (Toamna) ,,Liniştea din jurul ei/ Are-n braţe ghiocei şi-un surâs dumnezeiesc/ Mor de teamă că-nfloresc./ Toamna vede cum s-alege/ Dintr-o toamnă cu nimic;/ Numai toamna înţelege/ Ce nici toamnele nu zic./ Viaţa toamnei n-are uşă,/ Viaţa toamnei de pe-acum/ Ca pe-o mână de cenuşă/ Se aruncă din salcâm./ Toamna ştie ce înseamnă/ Să fii tot ce-ai risipit/ Iscălindu-te pe toamnă/ Ca un cer îndrăgostit./ Se sfărâmă toamna-n casă,/ Se alege pulberea –/ Mă ia-n braţe şi nu-i pasă/ Că nu sunt nici eu, nici ea.”
Constantin Marafet: „Printre alte pilde, la pagina 32, ,,Au rămas doar Feţii-Frumoşi. Păcat că nu se mai nasc zmei.”. Două chitare, două voci: Anya Bunduc şi Delia Porumb! Vă rog, peste o săptămână să prezentaţi o lucrare, o compunere despre tot ce s-a întâmplat, azi, aici, să apară în ,,Glas râmnicean”. (A urmat un moment muzical, cu Anya şi Delia.)
Constantin Marafet: „Dacă tot am vorbit de Horia Stoicanu, să-l auzim pe viu.”
Horia Stoicanu: „Să încep eu seria celor care vor interpreta.”
Constantin Marafet: „După acest, moment muzical, Nicu Zotta. o cunoştinţă mai veche.”
Nicu Zotta: „Mulţumesc, Horia pentru invitaţie, pentru carte, pentru ocazia de a ne întâlni cu acest public minunat.”
A urmat Niki Oagăn, chitară şi voce, după care Constantin Marafet a recitat două poezii de Ion Minulescu, „care ar trebui puse pe muzică”.
Constantin Marafet: „Urmează Dan Manciulea, după care Horia Stoicanu va acorda autografe. Prin Râmnicu Sărat au trecut mari personalităţi, printre care George Enescu şi care a cântat pentru cinci persoane.”
Dan Manciulea: „Mă bucur că ne revedem şi depănăm amintiri frumoase. În felul acesta dăm culoare vieţii.”
După acest eveniment, a urmat o nouă lansare de carte, în comuna Boldu, acasă la dna Safta Leaută, autoarea cărţii „Dorul din poarta mărului”, Ed. „Rafet”, 2015, volum apărut cu sprijinul financiar al Consiliului Local din comuna Boldu, jud. Buzău. Au participat o parte dintre membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, rubedenii, prieteni, primarul comunei Marian Mărgărit (poet, folkist) şi preotul Alin Mărgărit. Moderatorul evenimentului Constantin Marafet: „Să ne strângem mai aproape de obiectul muncii. Doamnelor, domnilor, ne-am strâns la casa poetei, rapsodului popular Safta Leaută, pentru început ,,La mulţi ani!”. Azi a împlinit 37 de ani (!). Vă dorim multă sănătate! Ne-aţi primit cu braţele deschise. A doua întâmplare, ne-am gândit să facem inedită şi rustică această lansare ,,Dorul din poarta mărului”. Aţi întâlnit la intrare un măr şi pornind de la intrare şi până în casă, găsim toate dorurile puse de poeta Safta Leaută. Nu mai ştiu câţi ani au trecut de la prima lectură în Cenaclul ,,Alexandru Sihleanu” condus de Vasile Ghinea. Am avut încredere în scrierea sa. Mi-a spus că singura dorinţă a d-ei ar fi să scoată o carte. Sunt puţine cărţi care conţin întreaga carte în titlu. La fel, diferă doar titlul. Dna Safta este sinceră. Toate trăirile, toate sentimentele, le pune în versuri care au o melodie aparte. Din toate versurile pe care ni le-a redat, izvorăşte toată bucuria şi tristeţea vieţii. Aş putea vorbi foarte mult despre poezia şi epigrama dnei Leaută. Eu public o carte, dacă o simt, dacă mă apropii de ea, dacă umbra tristeţii se apropie de umbra mea şi transmite emoţie. (A exemplificat din lirica volumului). (Dor arzător) ,,Doru-i arşiţă de vară/ Nicio ploaie nu îl stinge./ Îţi face viaţa amară,/ Inima-n cleşte ţi-o strânge.// Ca jăratecul te arde,/ Ca ghimpele te înţeapă,/ Dar nimenea nu îl vede/ Cum încet, încet te sapă.// În fundul inimii mele/ Este-o rană foarte-adâncă,/ M-am rugat la Cer şi stele,/ Dar leacul n-a venit încă.// Din gură râd şi vorbesc,/ Că nu ştiu cât mai trăiesc/ Şi plânsu-i fără folos/ Ca şi mărul găunos”. Un deosebit simţ artistic, nu numai în poezie, ci şi în epigramă. Pune în valoare multe neajunsuri ale omenirii. Are câteva chiar de geniu. Face la întâlnirile noastre literare epigrame compuse pe loc, deosebite. Ex. (Matrimoniale) – ,,Bătrânel cu tâmpla albă/ Caut să mă-nsor cu-o babă,/ Am maşină, pensie,/ Casă şi depresie”. Alături de D-Sa, astăzi, se află Ştefăniţă, iar un geniu care compune ad-hoc, pe lângă mult balast sunt şi lucruri durabile, dna Iuga, dna Valeria Popa, dna Aneta Pioară, dna Mioara Zaharia, dl Matincă Costea, o stea a Râmnicului, prim redactor la Radio Râmnicu Sărat, cei doi paparazzi C. şi M. Suflea, dl Câmpeanu, preş. UCRS, fokistul Manea Agheană Suntem bucuroşi să-l avem alături de noi pe dl primar Marian Mărgărit, pe fiul D-Sale, preotul Alin Mărgărit. Dl Vasile Ghinea fiind şi un critic literar, a scris prefaţa cărţii: ,,Safta Leaută vine din lumea ancestrală a satului blagian, cu un mod de gândire a originilor noastre, a sentimentelor pure, într-o formă sapienţială reprezentând expresivitatea cuvântului scris, pe două paliere: liric şi epic, într-o diversitate tematică şi sentimentală, de dragoste, fiică-părinţi, mamă-fiu, bunică-nepoţi, dragostea de satul românesc, cu valorile primordiale, cu tablouri de nuntă, de iarnă, de toamnă, dar şi poezii în care tratează stările prin care trece singurătatea, bucuria, prietenul ancestral al omului, câinele. Sunt şi poezii în care excelează sentimentul religios, ruga de divinitate ca o ultimă speranţă, dar şi cu un profund sentiment patriotic, fabule, epigrame, cu o diversitate tematică: ex. (Criză mare) „Atât de mult am strâns cureaua/ Încât mijlocul mi-a rămas,/ Să folosesc ca cingătoare/ Doar cureaua de la ceas”, dar şi proză scurtă, poveşti trăite. Este o altă lume, de care noi cei pervertiţi, am cam uitat. Puţini, din generaţia tânără, se întorc în sat. Scrierile autoarei pot fi luate drept documente ale vieţii şi mentalităţii româneşti, un mod de viaţă care, încet, dar sigur, se pare că va dispărea, dacă nu vom şti să gestionăm această comoară, creaţia populară.”.
Constantin Marafet: „Îl rog pe dl Matincă Costea, să spună impresiile D-Sale, faţă de cele ştiute, vizavi de Cenaclul ,,Al. Sihleanu”
Matincă Costea: „La prima apariţie în Cenaclu a constituit, pentru mine, o surpriză. Ulterior a apărut cu epigramă şi iată, ne confruntăm astăzi cu un eveniment deosebit, pentru care o felicităm.”
Aneta Pioară: „Mă bucur să mă aflu la Boldu, la o astfel de manifestare, chiar în casa autoarei. Mi-a făcut o impresie frumoasă, privind talentul. Este mai mult decât un rapsod popular, trăieşte şi simte tot ce o înconjoară. Mă bucur că am cunoscut-o. Să aibă sănătate şi putere de creaţie, să vină mai des la Râmnicu Sărat. (A lecturat din creaţia volumului.) Scriitorul, poetul scrie de la suflet la suflet.”
Constantin Marafet: „Sunt curios să aflu cuvintele dlui primar.”
Marian Mărgărit: „E minunat ce se întâmplă astăzi la Boldu, dar această respiraţie literară mă face să îi mulţumesc, să ieşim din tipare, să citim dintr-un rapsod al nostru. Titlul cărţii este o prelungire a trăirilor. Uite, că putem ieşi din tipare, să ne privim în ochi. Şi o poezie personală. (Ora lirică) – ,,E ceaţa aşa deasă/ De-o iei cu lopata/ Şi simt că te-apropii/ Şi simt că nu-s gata./ Ce ora târzie,/ Vai, cât de târzie!/ Eu, regele nopții/ Ce nu va să fie/ Iar vorbe înfrânte/ Coboară în şoapte./ Ce noapte, iubito,/ Ce singur, ce noapte!/ Şi muzica serii,/ Ce muzică beată/ O sorb din paharul/ Ce gol mă îmbată/ Şi câtă tristeţe/ Pe buze-mi deşert/ Că nu ştiu,/ Chiar nu ştiu/ De vreau să te pierd./ E ultima oră,/ E ultima oară,/ Din noaptea bolnavă/ Ce trage să moară.”
Constantin Marafet: „Să vedem ce spune părintele Mărgărit, care a redactat cartea.”
Alin Mărgărit: „Dragii mei, confraţi umanişti, la tanti Safta mă simt ca acasă.Cartea este o mărturisire a vieţii, a bucuriei, a tristeţii. Cuvintele ,,Dor”, ,,Doină” şi ,,Colind” le găsim în patrimoniul UNESCO. Cuvântul ,,Dor” este numai în limba română. Actul de cultură se clădeşte pe cultura bunului simţ şi cultura generală. Să ştiţi că m-a ajutat şi soţia mea. Mă bucur că a recidivat. Creaţia este cea mai puternică formă care ne scoate din mocirla mediocrităţii, de a vedea lumea panoramic. Cultura te ridică, te înalţă. Clipa de faţă este înălţătoare, de linişte, de speranţă. Mă bucur că sunt împreună cu dvs.”
Constantin Marafet: „Cred că şi dna Popa este un om normal, ca noi.”
Valeria Popa: „Cu dna Safta a fost ca la tineri, dragoste la prima vedere .Inimile noastre au vorbit. Bunătatea ei iese la iveală prin cuvântul scris sau vorbit. Este un bun exemplu şi pentru tinerii din acest sat. Îi doresc bucurie în suflet, sănătate, mai presus de toate.”
Constantin Marafet: „Plecând de la Vasile Alecsandri, românul s-a născut poet, fără şcoli înalte, talentul nativ îşi spune cuvântul. Scrierea dnei surprinde prin mijloacele artistice.”
Georgeta Iuga: „La mulţi ani, viaţă îndelungată, cu bucurii! La baza creaţiei stă inteligenţa emoţională. Dna Safta face parte din lumea satului, care nu trebuie neglijat. La talpa ţării stă săteanul care creează. Dna Safta face parte dintr-o categorie a oamenilor sensibili, care pun preţ pe sentimente. Vă felicit şi vă doresc multă sănătate.”
Mioara Zaharia: „Bine v-am găsit! Omul este dator să facă un copil, să construiască o casă, să sădească un pom. Iată că aici avem şi o carte. Dorul străbate creaţia d-ei.”
Nicolae Constantinescu: „(Dedicaţie) – La casa cu bătrânul măr,/ Ne îmbie în pridvor,/ Chiar de nu-i vremea prea bună./Azi, la Boldu, în comună/ Şi într-un parfum de toamnă,/ Azi, sărbătorim o doamnă/ Ce ne înţeapă, fără dramă,/ Deseori, cu epigramă.”
Constantin Marafet: „Să auzim şi cuvântul autoarei.”
Safta Leaută: „La Cenaclul râmnicean mi se pansează toate rănile. Am dorit să fac o lansare la o zi de sărbătoare .Vă mulţumesc, tuturor, că sunteţi alături de mine în această zi minunată.”
Constantin Marafet: „Acum, îl rog pe maestrul Matincă Costea să ne readucă zâmbetul.”
Matincă Costea, cu o culegere de umor, ,,Pasiuni şi preferinţe” nu numai că a readus zâmbetul pe chipul participanţilor, dar a conturat atmosfera de sărbătoare din casa dnei Safta Leaută.
Constantin Marafet: „La final, dl Manea Agheană ne va încânta cu muzică, după care, autoarea va acorda autografe.”
Manea Agheană voce şi chitara sa vrăjită, au completat atmosfera de sărbătoare, care nu va fi uitată prea curând.”
Sâmbătă, 19 noiembrie, începând cu ora 11:00, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, va fi închinată lansării publicaţiei „GLAS RÂMNICEAN”, serie nouă. Vă aşteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share