Pe urmele… Facebook-ului – Sunt gentleman

image
A fost fără avertisment, dar trebuie să vă obișnuiți cu trăznăile mele, ca și ale prietenilor mei.
Aflați că sunt bolnav, nu grav fizic, dar, dacă ar fi după nebunia ce se împrăștie din cuvânt în cuvânt, aș putea da vina pe aerul politic irespirabil pentru deficiența de moment. Nu merg însă atât de departe, am vreme destulă înainte să iau turbații cu pretenții la buzunarele statului pe rând pentru fișe personale detaliate, pot vorbi și eu cum toți se slobozesc la gură fără jenă, precum subiecții lor de reflecție populară. Până la acel ,,ozon” mă mulțumesc cu prafurile carbonice însoțite de ritmici metal-tube-rock, numai bune pentru infuzii de ipoteze pentru problematici cerebelice. Sunt sigur că nu ați auzit de acest stil muzical, nu există, l-am inventat pentru a da satisfacție de moment celor ce pot să asemene frecvența Otto cu ,,mârâitul” intern al pisicii și vestitele riff-uri ale îndrăgostiților de ,,dark side of the moon”.
Unii parcă nici n-au fost pe lumea asta. Uite, amicul Matincă prins între revoluțiile și evoluțiile a două secole, admis cu aplauze săptămânale pe calea ultimei ,,lactei” de un grup restrâns de bătrânei ce-și omoară zilele cu epistole în speranța nemuririi citadine, a uitat să lase semnele vocii sale joviale, atât cât a fost ea de percepută și gustată. I-am sugerat să ne pună în testament și nouă o urmă, căci mâine, poimâine, bastonul său va rămâne într-un colț de apartament fără proprietar. Și-ar fi păcat, cum este de toți cei ce se pierd fără să depășească scriptic cadrul birourilor de înregistrare a identității la naștere și ștergerea ei după suflarea lipsă la apelul viilor.
Costumațiile Halowen-urilor moderne sunt la mare căutare, purtătorii lor fiind foarte grijulii cu accesoriile. Unii i-ar putea numi ostași, fără grad, simpli timonieri ai corăbiilor cu pânzele întinse larg spre vântoase…. Se pornesc în trombă precum uraganul și…. Se fac fărâme de caldarâm. Soldații mor, căpitanii sunt sacrificați pe altarul negurilor smolii, generalii…. Dacă n-ar fi fost o victimă, vă jur, cele deux piece de birou urcate pe motocicletă ar fi trecut drept un bal mascat pașnic, bâzâit legal în văzul tuturor de fandoseală. Mortul, nașul cumnatului meu, cel ce într-o bună dimineață, oaspete fiind, mi-a furat somnul cel mai profund cu trei țârâieli de sonerie. Nu-i țin minte figura, nici alte detalii ale poveștilor sale casnice pentru care s-a ființat atât de matinal nu aveam de ce să le rețin, știu doar că încă un om a pierit datorită unei nătângi încercări de a simți pe lângă dânsul frecarea profundă a nevăzutei mase de aer. Această plăcere morbidă nu am cum să o înțeleg, iar fudulia de a-și atârna fesele peste pielea șeii, tot de-un moft, cu atât mai puțin.
Domnilor nu le stă bine cu altceva în afara sobrietății, am mai vorbit despre seturile de croieli și normele ce le sunt arondate, ar fi bine deci să coboare de pe caii cu unu, două pistoane pentru a da exemplul temperării spiritelor cavalerești medievale renăscute cotidian. Prezum că nu se va calma nimeni, chiar dacă numărul deceselor se mărește pe zi ce trece, iar năpasta accelerării continuă să fure oameni din ce în ce mai apropiați. De parcă ar fi o laudă, copilașii aștia tâmpiți, dar și rudele presupus coapte la minte, pun amarul de poză în dosul automobilelor la vedere în timpul și după fastuoasa înmormântare. Nu i-am cunoscut, drama lor…. Mă afectează. Acel ins din alianța cu familia fratelui soției mele m-a șocat, ultimele lui zile fiind parcă o pedeapsă pentru o îndrăzneală omenească nefirească, cea de-a se lua la întrecere cu gândul, cel care uneori fură rațiunea și ucide. Putea ,,crăpa” pe loc, n-a făcut-o, șoseaua i-a mai dat o șansă, ce-a de a rămâne fără picioare. Și a rămas, dar ce folos? Nimic nu l-a mai putut salva, a murit de dorul lor.
Ladyies, dar mai ales Gentlemens, make a ride on your own feet!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share