Pe urmele… Facebook-ului – Ob…ject

fara-titlu-745x1024

Mi-a stat până-n buricul limbii să o spun direct, dar cum am mai căpătat un grăunte de etică, fără să debordez, mi-a fost ușor să stric cuvintele și să le împart în silabisiri poznașe.
Am gustat aceeași scârbă ca Horia Oprea, am fost pe punctul de a da imediat în vileag potriveala a la Matincă Costea și rămânea să mă strâmb la cuplul maimuță-dresor ca Schwarzenegger la cititorii Pamfletăriilor prietenului Viorel Dodan. Repulsie amestecată cu scabrozitate, un ideal împlinit al celor ce-au gustat primii ani de practică la lecția de anatomie, capitolul organe genitale, simțite de la o distanță de un metru în trecere. Ea – nasoală, cu un terminal respirator coroiat, bronzată spre brună la piele, neagră la învelișul sintetic, descinsă de pe locul mortului de parcă se răvășiseră în ea toate extazurile cu doar un minut înainte. El – șofer, cu previziuni de bărbat-pește, dar de la înălțimea unui transporter, din același aliaj educațional șarjat pe Hot Use. Ei – un cuplu momentan trecut cu ușurință din șanț și câmp pe rigolă și covor bituminat provinciale. În spatele lor….
Relantisoare. Două bucăți. Abia dacă am reținut numele acestui obiect, nefiind șofer, și chiar de-aș fi fost, nu aveam indicii explicative pentru ,,Ho, cai!” de acum în 1000 de ani, găsit motiv de râcă pentru unii ce n-au mai apucat să pună cauciuc peste asfalt, dar s-au delectat cu câțiva decibeli în plus. De aceea îi spune concert. M-a apucat pe dată invidia, mai ales că feromoni eman și eu, și cea ,,împielițată” pe lângă care tocmai trecusem, dar și autovehiculele după ce prind viteză, pe țâncii de la grădiniță, numai ei să aibă jucării din astea și eu nu? Vreau și eu la intersecția Păcii cu Lalelelor!
Azi nu mă mulțumește nimic. Totul pare să aibă legătură cu corpul uman, însuflețit de năbădăi erotice mai mult sau mai puțin intime. S-a însurat Cotabiță, speriat probabil că nu se va găsi nimeni, holtei rămânând, să-i aprindă o lumânare lângă banda de alergări sau să-i asigure o rezervă cu tot confortul oferit de mai micii în ale administrării feșelor și tincturii de iod. Departe de mine o sugestie, un nebun își poate permite să trimită mental semeni la spital, invit totuși acest fost fruntaș al muzicănțimii în paturile unui salon râmnicean, ai noștri promit informații proaspete.
Cel puțin așa vor cei de la TVSat să cred, că vindecarea este un proces cu multe variabile și puncte de confluență. Păi nu m-au convins teoreticienii managementului, darămite doi responsabili de bunăstarea unor instituții, unul pe post de cheltuitor, altul pe post de încasator, că așa stau lucrurile în privința unui climat propice fără un interes ascuns: la stat pentru o bonificație și o eventuală poziție înălțată cu o treaptă, la particular pentru o scutire de taxe. Filotimia celor Nouă Tei nu servește deci nimănui, nici măcar ,,clientului” înregimentat spre însănătoșire, este de notorietate că bolile ,,lumești” se vindecă în liniște, în cel mai bun caz cu niscai sunete lungi, ambientale. Același post local ar trebui să știe că peste jumătate dintre programele redifuzate au un grad de violență, cel puțin verbală, ridicat. Cărui pacient cu probleme cardiace i-ar trebui discursurile contrare politice, emisiunile ,,incitante” ale lui Capatos, știrile necrologice, titlurile bombă dezamorsate de conținutul fad, meciurile României cu….
Gest gratuit. Gratuit.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share