Pe urmele… Facebook-ului – Ah!

image
Am fost gratulat, am fost desființat, am fost neînțeles!
Din aceste trei puncte de vedere se conturează personajele cu greutate, numai că n-ați găsit persoana potrivită. Eu sunt… eu. Propoziție banală. Nici personaj de poveste, nici muzician, nici ziarist și nici ascuns după etichete scriitoricești. Sub jurământ declar că nu mă pot încadra în niciuna dintre aceste interesante ipostaze. O chestie de putință și voință. Regimentele comportamentale nu sunt pentru mine.
Octavian Blagoi mi-a indus cele trei stări după ce citise, nu pricepuse, îmi făgăduise un bilet spre breasla scribilor creatori și mă alungase din cea gazetărească. Firește, cu prietenie, dar spre amicul Marius. L-aș ruga doar să se înființeze spre începuturi, în limita disponibilului, spre a găsi ,,explicațiunile” ,,stilisticii” descriptive. În aceeași boxă a apărării sunt dispus să mă declar nevinovat de delictele cuvântării aiurite, limbarniței nevinovate, literei amețitoare și inductive în lumi inexistente. A vorbi despre literatură, din locul profanului, este un act de erezie estetică și zău, n-aș cuteza să fiu anatemizat, proscris și ars pe rugul vreunei critici pentru îndrăzneală. Deci nu mă pot încadra niciunde.
De unde ,,sacralitatea”? N-am dat doi bani în trecut pe ecumenica biserică a neamului epigonilor și nici pe a mentorilor, modelelor – arganghelii și sfinții înțelepciunii în stihuri ori fraze atinse de ,,duh”, nici acum nu consider că o închinăciune și temenele s-ar cuveni veșnic lor, dar nu pot să nu-mi scot uneori pălăria și să nu-i acord considerația totală. S-a înfiripat în mine, după lungi reflecții, ideea că orice altă exprimare umană artistică, muzică, dans și alte ,,maimuțăreli” încep și se termină cu o vocabulă. După Dumnezeu, după Vasile, mai întâi a fost cuvântul. Nu toate.
Prin urmare, dragă domnule Octavian, o să continui în coadă de pește, mă prinde ținuta aceasta mai curățică în antiteză definitivă cu ceea ce pun mai toți sub un titlu pompos, delirant, incisiv, incitant, cu efecte dezastruoase în creierii, să fiu cuminte, gentil și explicit, populari. Vorbim doar de o demascare anonimă, nu un instrument cirurgical sofisticat, a realității de tip tândălesc, cu precare mijloace, de împrumut și ele, că doar n-oi fi descoperit eu știința aceasta, o picătură chinezească în amor cu dorința de normalitate.
Vin, fără să-mi fi dorit, cu probe la purtător sau la vedere, după cum scria pe un CEC al lui Dănuț Bălăcianu, nimic pitit, vezi bine domnule O. că nu uzez de… pentru exemplificare, azi pornind de la un comentariu m-am trezit în mijlocul unei nedumeriri: ce înseamnă badantă. Mi-a luat un sfert de ceas să capăt un sens apropiat menajului la domiciliu, intim, personalizat. La trei rânduri, acest ,,prizonierat” devenea exasperant într-o postare-știre ce trecuse de sugestia că iar ne-am ales cu puncte lipsă la capitolul comportament civic, un portret de națiune vandală, servilă, primitivă, conturat în marea comunitate…. Atât doar. Din unele în altele găsesc ziarul Diaspora și în el, ca orice superficial, caut cea mai proaspătă informație. Se poate ca voi deja să fi luat cunoștință cu ea, eu sunt mereu anapoda cu vremurile. Copil, Craiova, Dover, Mensa, 14 ani, IQ 162, peste Einstein – conspect la titlu. A scris deja un roman și merge pe-al doilea. Incredibil! Român, nici măcar Cărtărescu, direct Gene Roddenberry, SF-uri. Sper să înțelegeți apropo-ul cu literatura…, legătura. Mihail Iulian Bărăscu. N-am nimic cu lăudătorii, ascultați totuși cum sună un citat al micului geniu: ,,Sunt foarte mulţi oameni care sunt inteligenţi, dar nu fac absolut nimic cu inteligenţa. Important este să faci ceea ce îți place, iar eu sunt bucuros că pot face acest lucru. Sunt pasionat de arhitectură, dar în acelaşi timp vreau să fiu şi scriitor. Îmi doresc ca alţi oameni să citească cărţile pe care le fac eu, ca să-i fac fericiţi.”. Și nu uitați că este doar un băiețel în clasa a 9-a, că n-ar trebui să vă sară inima la orice mimare minune ale altora. Roman, poezie, SF? Doar încercări de pană, doar tentative de exploatare pentru câștig. Poți citi mii de cărți, le poți învăța pe dinafară, rămâi o simplă bază de date, un afon, un orb, un surd, fără simțurile mirosului, pipăitului, fără durere și extaz. Un neom.
Vinovat nu este puștiul, ci familia – părerea mea, spune reporterița, una modestă, plecată de șapte ani, tatăl, un biet profesor de teologie, mămica, doctor stomatolog, deci doi…. Uf! Ca să fac completare la titlu. Și atunci, ce atribut se potrivește pentru doi muncitori șomeri cu patru copii? Ehei! Nu știți de unde a scornit autoarea expresia folosită ca motiv de logoree pentru a doua parte, ,,Provine dintr-o familie modestă”. Din afirmația tatălui: ,,Este un copil modest…”. Găselniță. Ultima frază m-a dat pe spate: ,,În timpul liber, craioveanul face cu plăcere sport, dar mai cochetează și cu teatrul.”. O joacă, nu?
Să nu dai cu monitorul de perete, hârtia de ziar să n-o faci ferfeniță și tomul să nu-l arunci în foc? Mai bine analfabet, decât ziarist!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share