De Rîmnic, de bine! – Cu Octavian…

Mă bucură evocarea vecinului prin titlurile de carte puse iarăși la vederea concitadinilor, totuși n-au nicio valoare în conștiința majorității preocupată de portocale, tingiri….
Am avut parte de această relevanță acum o săptămână și ceva, la o șuetă literară săptămânală în cadrul Cenaclului Alexandru Sihleanu, unde o tânără băbeșteancă, la prima participare, gândeam eu racordată la cotidian, n-a putut să-mi răspundă la o întrebare simplă pentru generația ei: știi cine este Teo M.? Atunci am realizat la cât individualism și la ce grad de indeferență și ignoranță a ajuns societatea. Să nu mai vorbim despre gradul de izolare, încă la cote alarmante, a satului față de comunitățile urbane. Parcă nu s-a schimbat nimic. Și în unele locuri chiar nu s-a clintit un fir de pai.
N-am vrut să încep prezentarea ,,jurnalului de bord” al noii școli nr. 8, Valeriu Sterian, fără aportul unuia dintre coordonatori. Așa că, pentru o titulatură de marcă, Alte Vitralii, am cerut câteva informații doamnei Valeria Tăicuțu, citirea în baza de date a domnului Frâncu, punându-mă în imposibilitatea de a fixa exact o parte din numerele înscrise pentru execuția editorială, autorul articolului ,,Cuvânt înainte”, dar și altele. Nici dânsa nu a avut un răspuns detaliat despre activitatea acestei idei școlare cu debut în 2005, singura informație confirmată fiind anul 2008, când de la nr. 6, revista îl are îndrumător doar pe Constantin Cojocaru. N-o să refac parcursul exact, cred că va fi suficientă enumerarea în ordine a celor din comitetul redacțional coordonator: V. Tăicuțu, C. Cojocaru, Alina Toma, Alice Bodoc, Simona Vintileanu, Simona Vasile. O parte dintre redactori, stipulați la ,,carte”, sunt elevi: Ionuț Aștefănoaie, Emilia Jercan și Andreea Manea. Față de alte aemenea inițiative, publicația are conținut în mare parte literar, creații ale elevilor: poezie, proză, eseu.
Am remarcat entuziasmul profesorilor de a da curs impulsurilor atât de necesare celor cărora le sunt îndrumători, mentori sau doar o simplă sursă de informații. Pastile pentru suflet, din partea unui liceu, Ștefan cel Mare, pare nelalocul lui ca nume. Am dat în patima domnului Oproescu. Mai curând s-ar fi potrivit stipularea ,,Terapie” din conținutul textului ce promovează prima ediție a revistei, ,,Invitație”, articol ce dă să se înțeleagă că este opera unui elev, ,,… gânduri și impresii ale colegilor și profesorilor…”, cu toate că nu de tratament sufletesc avea nevoie o societate de tip educațional, ci de conformismul ce începea să dea semne de somnolență, prea multă indulgență, fior și apropiere de învățăcel au condus ulterior la adevărate ,,îmbrățișări” violente. O astfel de descătușare ar fi trebuit să aducă și persoanele în primplanul domnului Frâncu, ar fi fost interesant ca în afara celor două doamne profesoare din colectivul redacțional, Elisabeta Cireașă-Iuga și Mariana Șofronie, să avem bifate ,,tinerele condeie” cu nume și prenume, să vedem dacă acele ,,tulburătoare” simțăminte revărsate atunci au făcut un arc-parabolă peste timp și inițiativa de cooptare din Mai 2006 pentru tehno și fotoredactare, pentru creații depuse în contul instituției, dar și ,,tuturor cititorilor”, a avut efectul scontat: îndreptarea către filologie, fotografie, ziaristică, poetică, proză…. Să nu fi fost în zadar evocările, articolele străine, obiceiurile și tradițiile din zonă, itinerarele turistice, divertismentul și compoziția literară, fiindcă nu rostul educațional imediat este rolul unei astfel de inițiative, ci antrenarea particulară a unui segment din elita școlară cu veleități spre acest domeniu și atragerea unei alte părți din grosul generațiilor liceene, mai timidă, indecisă a merge cu tărie spre literatură. Puterea exemplului….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share