De Rîmnic, de bine! – În mintea…

Inechitatea este o chestiune variabilă și nedreaptă în cele din urmă. Proprietatea de a te naște în locuri sau din părinți hărăziți dumnezeirii produce frustrări celui chiar cu o secundă mai puțin bogat decât primul de pe listă. Oricare. Se trezesc astfel unii, din zi în zi mai mulți, care trimit la obârșiile materne orice opulență, desconspirând excesele de trai, de la hârtia igienică specială pentru ștergeri…, până la cei ce nu-și mai încap în piele și domicilii și se fac stăpâni pe oameni și țări. Și este corect și normal, doar că sunt inițiative verbale de palmares: s-a luat cunoștință, nu se face. Meteahna democrației române.
Dedicând două coloane întregi în Istoria Jurnalismului din Județul Buzău, domnul Frâncu, ceea ce nu s-a întâmplat până acum cu publicistica râmniceană, exceptând Gazeta Săteanului, subliniază, fără să vrea, că se mai face și pe la noi câte ceva. Papagalul de Râmnic, două pagini ,,… neserioase de satiră socială, pamflet, umor caricatură și… ce-o mai fi”, made by Petrache Plopeanu, în întregime, pus pe tăbăcit tegumentul prostiei, infatuării, netrebniciei și egoismului tuturor. N-a reușit să-și onoreze promisiunea săptămânală, după primele trei numere, 1-6, 14-20 Iunie și 5-11 Iulie ale lui 2010, încheindu-și defilarea înțepătoare. Atacul politico-economico-socio-cultural s-a dat de pe fronturile poeziei satirice, epigramei, aforismului, foiletonului și desenelor strâmbate intenționat de propria mână, victorios sau înfrânt, nu știm cum s-a declarat, eroul luptător finalizează sesiunea de texte în Mai 2012, un ultim ,,omagiu” adus pruncului edilitar ce avea să se nască în luna florilor doctrinare. Campania neelectorală din 2010, din ,,Era Neseriozității…”, cât și cea ,,electivă” din 2012 când, ca un orator mușatescian, declama ,,Către Popor” că nu se vrea ,,catindat”, destui fiind alții, s-au ales doar cu o umbră de civism care, după cum se vede și azi, nu și-a găsit încă stăpânul.
Amintirile sunt parte din eul fiecăruia. Deunăzi citisem, pentru uzul meu cerebral, din scrierile unui râmnicean cu sufletul, dar cu trupul bucureștean, acel Titel Constantinescu, cunoscut de mine până la momentul Zăngănele, la o potrivire de lansare cu sărbătorirea zilei de naștere a acestuia, doar ca titulatură de festival literar. A fost să fie să și citesc o primă șarjă de ,,temeri”. Printre destuii protagoniști, oameni în carne, litere și oratorie, am dat și de această clădire cu suflet, căreia i s-a tot fandosit numele în fel și chip: ba școală de băieți, ba tiz cu Ferdinand, ba liceu vlahuțeean, ba colegiu național…. Nu știu cum pot alții să pună un nume, să-l țină mii de ani și noi nu…. Legătura directă se referă la centenarul C. N. Vlahuță, neonorat de Titel în 1989 și cei 120 de ani serbați în 2009, pentru a căror manifestări s-a editat abia în Iunie 2010, de la domnul Frâncu citire, revista Generații în 28 de pagini. Greaua misiune de a filtra și șlefui textele a revenit domnilor profesori Mioara Bahna, același Petrache Plopeanu și Valeriu Sofronie. Parcă într-un gând cu mine, doamna Bahna reiterează devalizarea statutului de profesor deopotrivă cu conceptele învățământului, dar și speranța că ,,cineva” va remedia peste ani acest neajuns de moment. Creații, istoric, personalități, probleme cotidiene, proiecte, întrebări și răspunsuri, certitudini…. Articole semnate de elevi – Răzvan Dincă, Elena Enache, Andra Ilie, Alexandra Țopană, cât și de profesori. La mai mulți ani!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share