Ora de muzică 225

image
Ca la armată, cu dreptul!
Prima mostră de altruism, de recunoaștere că un ins, un artist este membru al unei comunități, al unei comuniuni de suflete, o avem la piesa opt, Ballad Of The Great Eastern. Fac o mică paranteză pentru a vă împărtăși o stare de uimire, din ce în ce mai pregnantă, declanșată de nenumăratele vești din lumea îndepărtată a folclorului britanic, adus pe toate căile la cunoștința și în conștiința tuturor insularilor și omenirii întregi. Acest fapt este real, este strict supervizat și declarația că nația engleză, disipată în popoarele deja consacrate, are o istorie. O să-mi spuneți de Leșe, dar nu încape comparație, înaintea lui sunt cel puțin o sută de nume ce-au extras, cât s-a putut, esențele de dac și roman și Grigore nu e un veritabil culegător. Cu atât mai puțin altruist. Și nu e Sting și ,,taraful…” lui, ci Sting, Rob, Dominic, Kathryn și Peter Tickell, Jo Lawry și Ira, el și prietenii cei mai apropiați, ei și această baladă despre construcția unei nave. Avem tot o poveste lungă, spusă din punctul de vedere al muncitorului, despre cel mai mare vas construit pentru prima dată din metal: SS Great Eastern. Simplitatea versurilor este vădită de la primele cuvinte: ,,În 1859, inginerul Brunel voia să…”. 19.000 de tone de metal, 200 de muncitori intrând în schimb, doar 198 la terminare, căutarea unui om matur și a unui puști despre care se credea că îi este fiu, până în zori, la primul dangăt de clopot al debutului zilei de lucru…. Toate legate de un așa zis blestem al acestui monstru plutitor eșuat într-un final între Liverpool și Insula Omului, despre acel blestemat inițiator Brunel, căruia i se pune în cârcă moartea unui demnitar venit la inaugurare, despre chinul celor ce au bătut sute de mii de nituri, despre o explozie ce a luat cinci vieți…. Mesajul este clar.
Nu vă ascund faptul că nu știam nimic, inițial crezând, ca oricare ascultător de rând, că evocă, fără să urmăresc firul versurilor, iarăși locurile natale. M-am dumirit după. Isambard Brunel este practic tatăl multor lucrări de anvergură, de la transaltlanticurile Great Western și Great Britain, la acest colos Great Eastern de mers până-n Australia, de la tunelurile Londrei, la podurile suspendate, de la regularizarea căilor ferate la, și aici țineți-vă bine, tuburile cu vacuum, cele care folosesc diferențe de presiune ca să crească viteza lichidului ce trece prin ele. Prost din născare, ignorant, dar nu uituc. Nu se lăudau românii cu Coandă și tunelul lui minune ce ,,scuipa” buștenii din munte ca scroafa purceii? Vai nouă! La 1859 Cuza abia învăța ce este ocaua și Brunel se lăuda cu plecarea oficială a navei din cântec, ratată la 30 August, reprogramată la 6 Septembrie, cu nouă zile înainte să moară, un mastodont cât partea circulabilă perpedes din centrul nostru, cu cinci coșuri de fum cât n-a avut zona industrială, șase catarge mai înalte decât un bloc de-al nostru cu zece etaje, un zbat cât magazinul Victoria, loc cât să bagi 25 la sută din populația orașului. Vă mai spun doar că Brunel a fost solicitat să pună pe picioare situația spitalelor de război din Crimeea, fabricând din lemn și pânză fel de fel de module ce se asamblau pe front și asigurau condiții bune de igienă, ventilație, drenaj și de temperatură pentru bolnavii de holeră, dezinterie, malarie, tifos, construcții demontabile ce au reușit să reducă de la 500 la 50 de morți din 1300. Pe la 1855 înțelesese rolul curățeniei, el, ,,hulitul” melodiei lui Sting, el, cel cu ghetele și pantalonii albi de praful șantierului…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share