Ora de muzica 218

image
Între partea de lălăială și produsul finit, melodia aceea frumoasă care antrenează perechea nucleu-membrană la un dans al straturilor epidermale, și nu numai, este un pas uriaș, iar pentru execuția lui, înmiite ore de mecanică fină muzicală.
Unde mai pui că s-au adăugat noi mijloace de emitere-recepție, iar Bach și Mozart sunt deja istorie? De aici și complexitatea și imposibilitatea de a mai declara astăzi plagiat orice pornire melodică de pe aceleași baze, oricâtă asemănare ai căuta, identică fiind, descoperi alte valențe discursului vocal-instrumental. Preconizez dificultatea cu care organismele abilitate se vor confrunta la compararea pieselor în viitor, se vor vedea puși în situația de a declara fiecare scornire, creație de sine stătătoare. Problema care mă frământă, discutată și în alte rânduri, vizează egalizarea nivelului și criteriilor de critică în privința copiilor și celorlalți accedenți spre vârful ierarhiei, extinsă de la o simplă părere despre manifestarea mimetico-interpretativă, la una de nivel creațional, punând aceeași imitare puierilă pe cântarul judecății logice, mature, bogat educațională, cu titlu de excepție. Pas greșit. Vă poate dovedi chiar el, copilul, că mai mult de cât a învățat până la un moment, nu mai știe, că percepțiile lui nu se pot ridica mai departe de teamă, apartenență la un punct de sprijin sau puerile sentimente de bine și rău.
Și muzica înseamnă iubire, iar iubirea are sistemele ei de declanșare, pasul spre universu-i, diferit de al percepțiilor normale, este titanic. Așa că nu puneți un copil să compună, mai târziu se va rușina de propria-i îndrăzneală.
Șlefuire până la micron. Cam acesta este Sting. Un lăcătuș de mecanică fină sentimentală, o pilă înmuiată și în uleiurile și emulsiile altora, și în adâncul găunoaselor filozofii supreme. Ar fi o impietate să-mi așezați Ics-uri necoapte pe același taler cu un făuritor de lume. Iată-mă încurcat de lipsa de consistență, nefirească pentru un orologiu elvețian, tradusă prin expresia concizie ultra concisă, în fața site-ului ,,tată”, locul de origine a multor informații depuse aici, nedumerit de cele trei variante ale lui The Last Ship. Peste ele, administratorii au adăugat înregistrarea spectacolului broadway-nian cu același nume, dar cu suficiente dovezi că…. Dar, iată-mă, în ultima clipă, martor la fixarea oficială a ultimei creații, 97th and 9th, pentru 11 Noiembrie 2016, motiv pentru care, prima oară în viață, voi comanda o copie originală. Știam de ceva vreme că se naște acest album, Wikipedia avea rezervat un articol în care stipula cinci dintre piese, astăzi este o certitudine că va avea două variante, una cu 10 piese, obișnuită, cealaltă cu 13, de lux….
Rămânem la The Last Ship. Pornesc de la punctele de susupensie, de la dovezile că avem de-a face cu ceva ce depășește încercările de până acum ale lui Sting. Este în bună parte o poveste fragmentată în 12 părți, 12 melodii inegale, cu iz marinăresc, portuar, irlandezo-englez, este în totalitate conceput ca un musical. Garantat o operă de artă. Echilibrul perfect între expoziție și percepție. Stadiul la care ar trebui să ajungă orice muzician, locul în care realitatea este una cu jocul de frecvențe emis. Sunt și contrariat, și extaziat, bulversat, răvășit după audiția a jumătate dintre cântece, de aceea mă opresc aici.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share