Cenaclul Alexandru Sihleanu – 21 August 2016

image
LACRIMA DIN METAFORA CUVÂNTULUI DOR (2)

Duminică, 21 august, foaierul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a fost mult mai animat, numărul cărţilor lansate fiind triplu.
Constantin Marafet: „Ne-am întâlnit astăzi să lansăm un număr de nouă cărţi. Este o bucurie imensă pentru mine. Mă bucur că dl Traian Cristea a reuşit să ajungă să fie alături de noi. M-a sunat săptămâna aceasta de la spital. Ultima carte o lansăm astăzi, n-am socotit câte cărţi a scris, peste 70, diverse ca gen. Sunt emoţionat că i-am citit încă o dată sufletul. ,,Întreb lacom lumina: Eu cine sunt?” E greu să răspunzi la această întrebare. ,,… fulg de porumbel rătăcit-sufletul meu/ zboară printre ciulinii nopţilor cu iovi şi/ sărmani milostivi, mă strigă răzvrătita/ inimă roşie, prea roşie de-atâtea înfrângeri/ şi biruinţe, hulită de-atâta cuminţenie cu/ icoana la piept; zic mersi că mai pot/ aştepta zorile să-mi spăl tăcerea, trupul/ biciuit de păcate. (Suflet zburînd)”. Sunt poezii pline de emoţii, deja am pielea de găină.”
Traian Gh. Cristea: „Cu mare bucurie vin în faţa dvs. Am simţit în vara asta, mai mult ca niciodată, ce bine şi frumos este să trăieşti, să respiri mai ales aerul râmnicean, să le mulţumesc nepoţilor mei, familiei, editorului meu, (ne citeam versuri la telefon). Aş vrea să vă felicit pe toţi cei care vă lansaţi, astăzi, cărţile, vă felicit şi atotputernicul să vă dea sănătate. Paul Valery spunea: ,,Nu ştim niciodată dinainte dacă o operă va trăi”. M-au sunat foştii mei elevi pentru o carte. Cum aş putea să o uit pe Violeta Vîlcu, cu atîtea realizări culturale? ,,…mă scriu cuvinte cândva hulite, sunt/ liber de mine însumi; ei, şi? râde prostia/ luxoasă, râde şi ştirbul pipăind conturul/ peşterilor de-atunci…/ Şoapta unei mori de vânt: La ce bun/ scrisul când soarta te scrie şi nu-ţi spune/ secretul? Cura, ut valeas!”
Constantin Marafet: „Ah, aventura cordului! Ca prin minune/ am scăpat de mireasa întunericului cu/ steaua de gât, nu i-am fost ginerică, doar/ amant câteva zile de smoală şi ger; iertare,/ v-am dezamăgit prieteni hulitori! Daţi cu/ piatra, daţi acum; n-am făcut ultimul/ popas; trăiesc, cum necum, trăiesc… înjurat/ de cârtiţe şi dihori!/ Tropotă caii damnaţi în venele renaşterii?!”. Vreau să vă anunţ, cu bucurie, în sală se află dl primar Sorin Cîrjan, dl viceprimar Ştefan Torcărescu. Îl rog, pe dl primar, să ne răspundă: care este părerea dvs. despre acest proiect?”
Sorin Cîrjan: „Doresc să vă spun ,,La mulţi ani” la 577 de ani de la prima atestare documentară (1439). Dacă tot faceţi atâtea pentru cultură, fiţi mai agresivi. Aş dori să vă implicaţi mai mult în viaţa cetăţii, să nu rămâneţi o simplă castă.”
Ştefan Torcărescu: „Sunt fericit că nu am întrebări. Vă felicit! Pe cei mai mulţi vă cunosc. Oamenii de cultură şi de educaţie sunt mulţi la Râmnicu Sărat. Ce se întâmplă astăzi mă face responsabil în continuare. Ori de câte ori ni se cere să sprijinim un proiect, o facem cu sufletul, ca o echipă, cu dl primar.”
Constantin Marafet: „O rugăm pe dna directoare, Violeta Vîlcu, să ne vorbească despre acest proiect”: „Felicitări câştigătorilor de anul acesta. Felicitări râmnicenilor pentru frumoasele ,,Zile ale Municipiului Rîmnicu Sărat”. Este o provocare de acum cinci ani, pe care dl Marafet mi-a sugerat-o. Meritul nu este al meu, este al echipei, al scriitorilor, al dlui primar (fost vice). Sunt extrem de încântată să vă văd aici. Slavă Domnului. Râmnicenii 90% sunt cu scaun la cap şi vrem să rămânem în istorie. Vă doresc viaţă lungă pe frontul literaturii române.”
Constantin Marafet: „Cunosc foarte bine fenomenul literar la nivel naţional. Ceea ce facem noi se mai întâmplă la Dudeştii Noi. Din juriu au făcut parte: prof. dr. Camelia Manuela Sava, C.N.M,Alexandru Vlahuţă”, prof. Nicolae Bratu, acelaşi colegiu şi scriitorul Teo Cabel din Buzău.
Camelia Manuela Sava: „Bună ziua, tuturor! Este un eveniment, o onoare pentru mine să fim împreună într-o zi de sărbătoare. Am avut prilejul să lucrez cu doi colegi, Bratu şi Cabel. Felicit din toată inima câştigătorii acestui concurs. Îl felicit pe dl Marafet pentru ceea ce face, promovarea scrisului râmnicean.”
Constantin Marafet: „O să vorbim de două cărţi apărute în acest proiect, una sponsorizată de Elena Cambeşteanu. Este vorba de ,,Într-o vară fierbinte” şi ,,Oraşul de sub dealuri” scrise de Matincă Costea.”
Elena Cambeşteanu: „Mulţumesc dlui Matincă Costea pentru promovarea imaginii soţului meu.”
Constantin Marafet: „Dl Matincă Costea este o filă de istorie a culturii oraşului Râmnicu Sărat.”
Matincă Costea: „Stimaţi participanţi, bine aţi venit la această întâlnire de suflet! Anul trecut, cu ,Destine zbuciumate”, mi-am zis că este ultima carte. Dna Bahna m-a combătut. Examenele pot fi luate şi cu zece, şi cu cinci. Dacă o carte este bună sau rea, asta va decide cititorul.”
Constantin Marafet: „O carte scrisă în limba franceză: ,,Stratégies ludiques dans l’apprentissage/ l’enseuignement du FLE”. Ce va mânat în luptă să scrieţi această carte?”
Mihaela Săraru: „Sunt profesoară de limba franceză la C.N. ,,Alexandru Vlahuţă”. Am vrut să dezvolt competenţele elevilor în limba franceză. Franceza poate fi şi un avantaj în CV-ul lor. Se adresează în primul rând profesorilor de limba franceză, apoi elevilor care vor să obţină o diplomă DELF. Este şi o ocazie de a învăţa franceza.”
Constantin Marafet: „A apărut ,,Un dicţionar al scriitorilor români contemporani”, vol. 3, în care sunt trecut şi eu. M-a rugat dl Aurel Ştefanachi să prezint dicţionarul în lipsa lui. În următoarele volume se preconizează să fie incluşi şi scriitori din această zonă a Râmnicului Sărat. Mergem mai departe cu dl Petrache Plopeanu unul dintre cei mai importanţi scriitori râmniceni. D-Sa vine cu o temă şi transmite o temă, uneori filosofică, îmbracă foarte frumos cu o metaforă, autentic şi original, ,,Sonete (II) şi alte poeme”.”
Petrache Plopeanu: „Ce aş dori să vă împărtăşesc este că poeţii, cei care scriu, duc o viaţă dublă, în definitiv banală. În tot timpul apare limita, suntem limitaţi de noi înşine să ne cenzurăm ce spunem şi ce nu. Dacă vrem să ieşim din aceste limite, să ne internăm sau să ne apucăm de scris. Sunt teribil de năucit când relaţionez cu oamenii, îmi spun anumite lucruri, aşa cum mă văd. M-am apucat de poezie, aici, dacă veţi avea răbdare să o citiţi, mă veţi descoperi aşa cum sunt. Vreau să vă citesc ceva. La mine titlul este în interiorul poeziei: ,,M-am încins împrejur/ cu pielea stelei de mai/ făcătoare de iele;/ de-atunci nu mai jur/ pe solzii mrenei ce naşte,/ ca un Pan cânt la nai/ neştiind de mă paşte/ drumul strâns în cartele.”
Constantin Marafet: „Nu putem să ne întindem cu detalii, numărul cărţilor fiind mare. (Rugăminte) – Sărut şi acum locul pe care, în taină/ Clădeai suspin şi albastră iubirea ta…/ Şi-n loc de iertare, în loc de uitare,/ Nu este timp de tăcere, nu-i timp de trădare./ Îmbracă-mă-n tine, iubito!/ Îmbracă-mă-n liniştea ta!/ Îmbracă-mă-n vis, tu, străino!/ Îmbracă-mă în lacrima ta!”. Ştefan Costache Andrei este un poet pe care l-am plăcut de la prima întâlnire. Nu ar fi un epigonal lui Nichita, se duce mai mult către Ion Stratan. Mă bucur că se află la al doilea volum, mă bucur că a reuşit să ducă la bun sfârşit acest volum. Să-l citiţi cu multă aplecare. Este o revelaţie pentru mine.”
Ştefan Costache Andrei: „Este un moment de spovedanie literară. Vreau să fiu cât mai comcentrat. Pentru mine poezia este un sprijin, un prilej de evadare. Ion Stratan a fost un sprijin şi un îndrumător. Mama lui Ion Stratan mi-a fost profesoară. Poeziile poate par adolescentine. Poezia poate fi asemenea unei fântâni din care te adapi, scoţi cuvinte .Ce-ar fi viaţa fără aceste lucruri pe care le aduc ca martori în poezie. Fiinţele minunate de ceva vreme îmi împart existenţa, îmi oferă dispoziţia de a scrie. Voi fi copil până voi închide ochii. Să vă citesc o poezie, o poezie a întrebărilor care nasc poezie. (Întrebare) – ,,Ce se întâmplă,/ când dai foc gândurilor/ Cu secera lunii?/ Ce se întâmplă,/ când acoperi cu întuneric/ o întrebare?/ Care întrebare arde mai tare?/ Cea care alunecă în visare?/ sau cea care presară,/ Puţină mirare/ Peste…?” Aş vrea să mulţumesc celor care m-au împins de la spate.”
Constantin Marafet: „Săptămâna trecută am avut o şansă enormă. Mi-au picat în mână nişte scrisori cu parfum de epocă. De mult n-am mai citit aşa scrisori. Hai, să ne ridicăm şi să strigăm: Sus Râmnicul! Este vorba de scrisorile lui Stelian Cucu către Octavian Moşescu. Am intrat în posesia acestor scrisori prin intermediul nepotului lui Octavian Moşescu, Alexandru (Sandu) Măciucă. Am reuşit să scot ,,Rondeluri râmnicene”. Aceşti oameni veneau cu dragostea lor pentru oraşul Râmnicu Sărat. Am scos publicistica (o parte). Urmează să scriu Stelian Cucu.”
Sandu Măciucă: „Sunt emoţionat şi fericit să mă aflu în mijlocul dvs. Despre carte am avut o discuţie cu dl Marafet. M-a cucerit şi i-am pus la dispoziţie tot ce am găsit.”
Constantin Marafet: „Mergem mai departe cu dl Dumitru Hangu, care semnează ,,Catrene, epigrame, epigramişti râmniceni de acum şi de altădată”, şi care a venit cu jumătate din comună. Vasile dl Ghinea are rezervată prefaţa acestei cărţi. Trebuie să mulţumesc că sunt aici dna Mioara Bahna, critic literar, scriitorul, criticul Tudor Cicu, dna doctor Lucreţia Dediulescu, dl Mihai Sălcuţan, vicepreş. Al Uniunii epigramiştilor, dl Laurenţiu Turcu, epigramist.”
Dumitru Hangu: „De la Jitia o delegaţie condusă de dl primar Noapteş, câteva cadre didactice, dna Natalia Davidescu care mi-a fost profesoară. Soţul dnei a fost un dansator talentat, fratele lui Alexandru Lalu, fost instructor de dans la Casa de Cultură, Ştefan Lalu care a dus dansul popular peste hotare. Jitia a fost un centru cultural, cel mai efervescent, să zic aşa, de pe valea Râmnicului. Am expus, aici, două tablouri, unul reprezentând primul director al Casei de Cultură, originar din Jitia şi al doilea, un tablou de suflet, reprezintă casa părinţilor mei din Jitia, desen executat de pictorul Gheorghe Şimota, la comanda lui Octavian Moşescu, în 1957. Am fost martor la executarea desenului. Gheorghe Şimota a predat Muzeului din Râmnicu Sărat un număr de 15 lucrări.”
Preotul Laurenţiu Turcu, cu tolba plină de… epigrame, nu săgeţi, a cules aplauze: (Domnului Hangu): ,,Epigramele matale/ Ce le-ai scris în carte/ Se doresc de milioane,/ Da-s născute moarte; De sub pana lui nebună/ Zburdă epigramele,/ Însă, după poanta bună,/ Mult tânjesc, sărmanele!; Grebănaşii drag îi poartă,/ Vorbe dulci îmbie:/ Te dorim cu dric la poartă/ Şi apoi – statuie; Nu te laşi de loc, bădie,/ Tare sus ţi-e rangu’,/ Fiindcă muza-n poezie,/ Îți tot ţine…Hangu!; Epigramă ca să scrie/ Caută mereu idee,/ Dar când scrie pe hârtie,/ E doar …onomatopee; Când era la tinereţe/ Îl curtau femeile,/ Dar acum, la bătrâneţe,/ Are doar ideile; Când îi spui de treabă-n casa,/ Îi sunt moi ciolanele,/ Însă mintea-i nu se lasă:/ Tot cu epigramele!; Pe unii muza-i premiază/ Şi au succes fenomenal!/ Dar alţii, trişti, epigramează/ În damfuri de tuşeu rectal.”
(Domnului avocat Sălcuţan): ,,În lumea ta nebună,/ Mă tot întreb: – Cum de rezişti?/ Procesele măcar se-amână,/ Dar cum scapi de epigramişti?; Când e prins în pricini/ Şi-n proces pledează,/ El nu calcă-n străchini,/ Ci… epigramează; El, clientului din boxă:/ – Știi, procesul tău s-a dus!/ Dar să-ţi fac o epigramă/ Şi n-o să mai poţi de râs!; Nu ţi-am câstigat procesul,/ Astăzi, nu am fost în mână!/ Dar, ia stai, să vezi reversul:/ Am o epigramă bună!; Când apare în procese/ Râd de el toți, domni şi doamne./ De-asta are doar succese:/ Că pledează-n epigrame!; Şi-a ales odată studiul,/ Spre a nu răbda de foame/ Şi-a pornit frumos, cu Dreptul,/ Excelând în epigrame;/ Legea e o barieră,/ Stiţi cum e-n poveste:/ Unii-o iau prin aratură/ Iară alţii – peste; Dai noroc cu avocatul,/ Ştie fiecare:/ Şi cu hoţul şi cu dreptul,/ Stă pe ea Călare; La proces când apără,/ Vorbele îi scapără./ Dar, la epigramă,/ Suferă de-o boală:/ O dă-n bară!” ​(Autocritici): ,,Eu sunt ţânţarul din poveste/ Ce elefantu-a sâcâit./ Nu-nţep, ci doar că făr’ de veste/ M-am pus şi eu pe bâzâit; În biserici tămâiază/ În rugări de pace/ Dar aicea, delirează/ De exclami: – piei,….”. (Rugăciune): ,,M-am rugat la Născătoare/ Rugă prea vioaie:/ -Scapă-mă la prezentare,/ Să nu iau bătaie!; Popa Turcu perorează,/ Bate-l-ar norocul!/ Şi prostii tot debitează,/ Nu își află locul!/ Nu-şi găseşte când oftează,/ Drum comun cu muzele…/ De-asta, el doar persiflează./ Am sfârşit cu scuzele”. (Exorcism): ,,Eu cred că unii de aici/ Îşi spun: – ia uite… hopa!/ Păi sunt aici şi venetici?/ De ce-a venit şi popa?/ Păi, n-am venit a speria/ Că sare-n aer iadu’!/ Ceva mai grav se va-ntâmpla:/ Azi se lansează Hangu./ Dar cât ar spune el de rău/ Şi cât de mult greşeşte,/ Iertat e de păcatul său,/ Că popa îi citeşte./ Să-nchei, îmi e un pic mai greu./ I-o place… nu i-o place…/ Dar, îl dezmierd în felul meu:/ Îl pup şi-i spun: – piei, drace!.”
​Anya şi Delia au realizat un moment muzical deosebit (voce şi chitară), un moment de relaxare, de calmare a spiritelor.
Dumitru Hangu: „Este un moment de sărbătoare şi un prilej de bucurie şi voi da o replică dlui Laurenţiu Turcu: ,,Eu sunt puţin dezamăgit,/ Cu ce ne spui, părinte./ Cu epigrama aţi lovit, Dar… nu cu cele sfinte.”; (Patriotism local) ,,Eu beau puţin şi iată pot./ Sunt respectat, îmi spuneţi nene,/ am fost şi sunt un patriot,/ Beau numai vinuri râmnicene”. (Domnului Mihai Sălcuţan) ,,Epigrama dumitale…/ Am să chem un procuror!/ Sigur nu-i întâmplătoare,/ tentativa de… umor”. Mai adaug o epigramă de Octavian Moşescu, compusă când nu a fost de acord ca bustul lui Alexandru Vlahuţă să fie sculptat de Oscar Spaethe: (Boierului Menalaș Chircu) ,,Nu ai în cramă la Zăplazi/ Atâta vin ca să mă-mbete./ Privind statuia, beat sau treaz,/ Eu nu-l admir pe Oscar Spaethe”.”
Mihai Sălcuţan, replică: „Muza când am ascultat!/ M-a convins să coexist:/ Pentru unii avocat,/ Pentru toţi, epigramist.”
Liviu Nicolae: „În mod deosebit, vă salut, pentru că o lansare de carte este o sărbătoare. O să caut, în expozeul meu, să fiu cât mai succint, într-un ,,Medalion Octavian Moşescu”, din care să reiasă personalitatea deosebită a acestui râmnicean: n.1894, Tâmboieşti- m. 1980, Râmnicu Sărat, publicist, editor, memorialist, poet, colecţionar de artă, preşedinte al Societăţii Academice ,,România Jună” la Viena, a fost primarul oraşului Balcic în două legislaturi (1931-1932) şi (1938-1940), a înfiinţat, împreună cu Dumitru Daniil, Pompiliu Dimitriu, şi Constantin Praschivescu-Bălăceanu, Muzeul din Râmnicu Sărat, cu trei secţii: istorie, etnografie şi artă plastică. Casa lui, pe str. Amurgului nr.1 A este declarată monument istoric.”
Safta Leaotă: „Bună ziua, oameni frumoşi! Astăzi în zi de sărbătoare o să dau replica dlui Dumitru Hangu: ,,Să mă-ntrec cu el, n-am rangu’/ La rime, în poezie./ Îi ţin şi eu cât pot… hangu’/ Ca să rămân pe felie”.”
Costică Drîstaru: „Îl cunosc pe dl prof. Traian Cristea de zeci de ani, din postura de elev. În timp, citindu-i cărţile, mi-am dat seama că este un perfecţionist. Are o bogată şi foarte variată activitate. Volumul de poezii ,,Paradis în crepuscul”, scris la deplina maturitate a autorului, mi se pare un volum trist, care m-a determinat să reflectez asupra vieţii. Trebuie să recunosc meritul autorului de a îmbina maratonul numit viaţă la care suntem toţi părtaşi în clipele suferinţei. Felicit autorul pentru măiestria realizării acestui volum şi îi doresc deplină sănătate alături de familie şi de noi toţi.”
Acordarea de autografe la cafeaua literară a consfinţit şi a pus punct proiectului Colecţia „Scriitori râmniceni”, 2016.
Sâmbătă, 27 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Sorin Călin.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share