Cenaclul Alexandru Sihleanu – 17 Septembrie 2016

image
LA NAŞTEREA MEA CÂINII LĂTRAU CREŞTEREA IERBII, URSITOARELE AU LIPSIT,
UITÂND DE SENSUL IUBIRII PE CARE NICI AZI NU L-AM GĂSIT

Sâmbătă, 17 septembrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a fost deschisă de Matincă Costea, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment, pentru îmblânzirea spiritelor, susţinut de microcupletul „În port”, de Matincă Costea, monologul „Firul”, de Bogdan Căuş şi monologul „La o policlinică”, de Fred Firea, prestaţie „sancţionată”, cu aplauze.
A urmat lectorul de serviciu, Anca Şandru, elevă cl. a X-a, C.N. „Alexandru Vlahuţă”, cu un grupaj de poezii. Suntem mândri că tinerii mai scriu şi mai ales îşi îndreaptă paşii către Cenaclul de la Centrul Cultural, sub îndrumarea unor dascăli deosebiţi. Sunt poezii de dragoste, cu o sensibilitate ca un strigăt. Sunt unele sclipiri metaforice, ceea ce promite. Este o poezie specifică vârstei, directă, declarativă, de spovedanie, uneori sentenţioasă. A fost o oră a mărturisirilor. Nimeni, la 16 ani, nu este geniu, doar Eminescu. Să continue, poezia trebuie să fie mângâiere şi unele expresii nu sunt în concordanţă cu vârsta: „iadul în care mă cufund zilnic”, „mă scufund între doi morţi”, să evite, pe cât posibil, cuvintele fără valoare artistică, ex: conjuncţiile copulative şi pe cât posibil mai puţine verbe, mesajul liric să fie mai concis. Este la început de drum. Spuneam cu altă ocazie, poezia implică, nu explică. Nichita Stănescu are o splendidă poezie de dragoste. Să tragă cu ochiul la mecanismul acestor poezii. O aşteptăm la o nouă lectură, dar şi la o lectură cu poveşti.
Prezent la şedinţă a fost şi cel care i-a îndrumat paşii către Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, dl prof. Nicolae Bratu, o frumoasă amintire, peste ani, dar în urma unui telefon, cu scuzele de rigoare, ne-a părăsit.
„Am început să scriu, poveşti, din cauza serialului de televiziune, ,,A fost odată, ca niciodată”. Dna prof. Istrătescu, care m-a pregătit pentru examen, la limba română, m-a încurajat să scriu. Între timp m-am îndrăgostit şi am venit în faţa dvs. cu poezie.” (Anca Şandru)
„Am să sparg gheaţa, prin a spune că am trăit mult în comuna de unde provine lectora de astăzi, unde a trăit preotul Ionel Bîsceanu, care a scris şi o carte, „Legende Deduleştene”, căruia i-am făcut o cronică în versuri. Astăzi, ne confruntăm cu o autoare, foarte tânără, care este pe drumul căutărilor. Jorge Luis Borges spunea că trebuie multă atenţie cu tinerii, să nu le înăbuşim idealurile. Poezia lecturată, caracterizată prin simplitate şi directeţe, tranzitivă, poate provoca inhibiţia interpretului, de aici emoţia. Mă văd pe mine, elev fiind, la Cenaclu şi îi înţeleg emoţiile. Porneşte de la ideea că înţelegerea poeziei de astăzi este grevată de o mulţime de prejudecăţi. Pentru a ne putea pronunţa logic, obiectiv, trebuie să ne ancorăm în realitatea de astăzi, modernismul şi postmodernismul, care cunoaşte două direcţii: o direcţie livrescă, poezia lecturilor şi poezia autentică, adevărată. Remarc, în această poezie, se află la începuturi, dezvăluie strădania de a găsi un drum propriu, dar nu poate să o acopere. Are talent, are stofă de poet, dar presupune multă muncă. Poeta caută transmiterea directă a sentimentelor. Sunt şi ecouri livreşti. Nu-l vom ajunge pe Eminescu, dar remarc, în unele poezii, bogăţia, varietatea mijloacelor artistice. ,,Mă scufund între doi morţi;/ Trecutul şi prezentul”, un strigăt al generaţiei debusolate, contemporane cu noi. Timpul prezent şi timpul trecut sunt amândouă în timpul viitor. ,,Alunecă pe mânerul pictat dacic/ Întăreşte ce e deja făcut”, ne dă speranţa că nu este o generaţie pierdută. Are şi metafore frumoase: ,,nectarul zeilor”; ,,Buzele tale sunt stele căzătoare din raiul pe care mi l-ai oferit”. Este sensul referenţial al mesajelor. O felicit pentru curajul ei. Privesc cu încredere evoluţia ei. Dlui Matincă o epigramă: ,,A luptat ca un erou/ Să-şi păstreze un tricou/ Şi-mi răspunde liniştit:/ Este, dar s-a isprăvit!”. (Mihail Constantinescu)
„Materialul prezentat de dl Matincă se încadrează în prezent. Primul, ,,În port”, îşi exprimă admiraţia pentru anotimpul toamnei, când vinul clocoteşte şi ţuica este în toi. Citite de fiecare, nu au acelaşi efect. Interpretate, prind viaţă, scopul fiind de a crea bună dispoziţie ascultătorilor. Poeziile lecturate de dra Şandru reprezintă o poezie modernă, în care autoarea îşi exprimă sentimentele, gândurile, în primul rând predomină cele de iubire. Din îmbinarea diferitelor figuri de stil, autoarea realizează imagini plastice deosebite, cum ar fi: ,,cerul plin de vise şi minuni…”; ,,copacii fericirii”. ,,buzele tale sunt stele căzătoare”; ,,Inundă-mi venele de nectarul zeilor”; ,,binele ce-mi hrăneşte setea”; ,,mări de lacrimi”; ,,prăpastie de durere”. Este poezia unei speranţe.” (Stela Miloş)
„Salut prezenţa în Cenaclu a drei Anca Şandru, avînd posibilitatea de a promova tinereţea, dar să vină şi în continuare. Abordează în poezie dragostea, ceea ce ne aminteşte, privind nostalgic, adolescenţa noastră. Îi doresc inspiraţie şi o aşteptăm în Cenaclu, cu alte poezii.” (Matincă Costea)
„Dra Şandru îşi pune în poeziile sale propriile sentimente şi cu atît mai interesant, reprezentînd primii muguri ai iubiri. Ce nu-mi place, la tot tineretul de astăzi, care începe o abordare literară, este că se confruntă cu necunoscutul și îl reliefează într-un mod sumbru. Tinereţea nu este vârsta la care să o compari cu moartea: ,,Mă scufund între doi morţi:/ Trecutul şi prezentul”. Tinereţea este reprezentată de verde şi roz, şi nu de negru. În rest… să învingă iubirea şi să se gîndească cu speranţă la viitor.” (Elena Cambeşteanu)
„Dl Matincă m-a încântat, m-a binedispus, m-a delectat. Îmi plac aceste poezii,dar văd o neconcordanţă între vârstă şi gândire în poezia ,,Lasă-mă”. La o vârstă frumoasă vede viaţa un iad. În poezia ,,El” îşi revine şi îşi face curaj. În general îmi plac şi să lucreze.” (Nicolae Constantinescu)
„Contrar celor spuse aici, am impresia că antevorbitorii mei au uitat ce înseamnă să fii la vârsta tinerei domnișoare. Sunt nişte scrisori de dragoste. Prima poezie ce i-ar putea servi drept model pentru viitor, ,,Mă scufund între doi morţi”, chiar dacă nu dispune de o coloristică vie, este per total cea mai reușită. Ar putea să mai lucreze la câteva expresii: ,,… lama frumos cioplită/ … mânerul pictat dacic” și renunța la unul dintre cuvintele versului ,,Ligamentele şi tegumentele se curmă”. Antagonic cu debutul, finalul capătă acel ,,verde și roz” clamat de doamna Cambeșteanu, lăsând o amintire și o speranță iubirii pierdute. Şi ,,El” este începută destul de bine, primele patru versuri au acea enigmă intrinsecă după care cititorul tânjește, dar apoi se pierde în hăţişurile olimpiene, la fel ca în ,,Lasă-mă”, încercând să aducă zeii de prin cotloanele măruntaielor pământului, ca și alte personaje mitice, pentru un schimb zadarnic, se dă pe sine pentru a-l salva pe el, neconștientizând, deh, vârsta, că pentru iubire sunt necesari doi. Aici am a reproșa profesorilor ce încurajează ,,mitizarea” cu orice preț a conținutului creației, în loc să îndrume spre deschidere totală în spectrul liric… În ultima poezie lecturată trebuie să caute un alt cuvânt pentru stihul ,,Lasă-mi inima să cânte după muzica ta”, ,,muzica” pierzându-și valoarea estetică, se banalizează după ,,să cânte”, după cum spuneam, cititorul are nevoie de neprevăzut, fracturi de înțeles, expresia domnului Ghinea privind implicarea și explicarea vocabulelor poetice putându-se aplica aici. Este de muncă, dar timp este suficient pentru conturarea și aprofundarea stilului propriu.” (Sorin Călin)
,,Dra Şandru se încadrează în rândul poeţilor adolescenţi, expuşi, deopotrivă, iubirii şi dezamăgirii. Este vorba, aici, despre vârstă, când persoanele tinere sunt vizitate de ,,Zburător”, vârsta la care iubirea este un foc intens. Este de înţeles frumuseţea şi sinceritatea acestui sentiment, care la adolescenţi este total. De aceea, când intervine dezamăgirea o înţeleg cum spune: ,,Se scufundă între doi morţi:/ Trecutul şi prezentul”. O imagine foarte frumoasă este în versul: ,,Sângele meu clocoteşte pe toporul amintirilor”. Dra Şandru are premisele unui început bun în poezie şi trebuie să ţinem cont de faptul că este abia la linia de start a vieții. Are un stil direct, poate prea explicit. Ar trebui să devină mai concisă, să restrângă cuvintele cu valoare comună, fără valoare artistică. Are sensibilitate şi o aşteptăm să mai vină pe la noi.(Georgeta Iuga)
Sâmbătă, 24 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Dumitru Hangu. Vă aşteptăm!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share