De Rîmnic, de bine! – Perseverență

Ce și cum se exprimă unii este treaba dânșilor, oricâtă politică și intrigă ar țese textele lor, nu văd care ar putea fi supărarea pe bietele cuvinte. Bizar este puțin spus în cazul câtorva specificări ale domnului Frâncu: prima voce din eterul buzoian emisă de Campus, a prietenului Florin Artene în 1993 și procesul inchizitoric al celor 500 de gemene publicistice din parohia Curierului de Rîmnic din 1999. Credeam că se face referire strict la presa scrisă și nu la ineditul unor acțiuni aproape fără acoperire istorică. Florin este parte importantă a presei și media buzoiene, incontestabil, iar Campus, dar și Mediterana la Râmnic, au fost neîndoielnic încercări reușite, dar primele, unde lipsa de experiență și target își puneau adesea amprenta, provocări în rândul celor ce doreau să propage mai repede orice știre de importanță imediată, însă, după părerea mea, actul vocal supus relativității și vitezei este incomparabil cu cel ziaristic, putem vorbi cel mult despre un rol teatral și de foarte puțină creativitate. De aceea n-am dorit să punctez nașterea celui de aceeași cetățenie cu mine. Ciudățenia părelnică secundă, m-a făcut să-mi amintesc de o siluire gazetărească în articolele de acum câteva luni și mirarea să scadă în intensitate, dar ,,arderea pe rugul intransigenței” a întregului tiraj editat de Victor Frunză și coordonat de C. Marafet este o acțiune barbară, incalificabilă, lașă întrutotul, cu toate argumentele celui lezat, unul dintre liderii PNȚCD. Să fi crezut atunci, acei judecători de literă, în Octombrie, că poporul văduvit de cernelurile tipografice nu bănuia deja că lucruri anormale se petrec în ograda acelui ,,distins” domn?
Am citit din ultimile apariții ale domnului Traian Cristea, nu recenta carte de poezii, ci alte trei volume, două cu scop didactic și una cu aforisme, ceea ce explică cumulul de peste 70 de demersuri în domeniul literar și jurnalistic. Anterior, în 1999, scotea alte două reviste școlare sub oblăduirea fostei școli generale 5, devenită Vasile Cristoforeanu: Chiar Dacă…; Lumină și Flori. Cea cu număr doi are în comitetul redacțional elevi de gimnaziu, iar subiectele abordate, ca și la precedentele, sunt tributare învățământului: istoricul școlii, tradiții, evenimente și oferte ale școlii, matematică, divertisment, tradiții, creații…. Toate cu sprijinul și colaborarea celor ce activau în cercurile de desen și cel literar. În anul următor adaugă un supliment pentru a capta atenția elevilor pregimnaziali, Prichindel, iar în 2007, în al patrulea de funcționare este preluat de Valeria Tăicuțu. În redacție, Alma Lăptoiu, Ionuț Meiroșu și Vlad Ciprian.
Am fost întrebat în ultima zi de sărbătoare a orașului, amical, de ce scriu. Într-o primă secundă am dat din umeri, în a doua am spus că mi se pare deja firesc gestul, dar cu o doză mare de responsabilitate pentru cuvintele puse la dosarul mărturiilor veridice. În secunda trei eram acasă și întrebarea a început să nască îndoieli pentru capabilitatea lipsă de a înțelege ce înseamnă pasiunea, dragul, bucuria, iubirea pentru ceva anume, a interlocutorului. Și nu numai.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share