Paràlele – O sută de parale-n cap… și ultima

Uite cum mă sucesc unii și mă întorc din hotărârea punctului final.
Rezistența îmi fu înfrântă cu cea mai ineptă afirmație, nu prima dată și nici dintre cele nefondate. Prostia românului a fost recunoscută oficial la nivel mondial. Fac abstracție în acest moment de toate tranzițiile scriptice între limbi, de deontologia oloagă și exasperată a penelor de gâscă din presă, las la o parte subiectul și concluzia strâmbă de-a dreptul. Pornirea, în trei trepte, debutează dintr-o zonă rurală mult subjugată idioțeniei, s-a lăsat momită științifico-politic, ca mai apoi să pice ca tălâmba în nas. Fără comentariile aferente aș fi mers mai departe nestingherit, m-aș fi apucat conștiincios de ,,rămășițele” distopiilor mele și la miezul nopții aș fi așezat liniștit cornul în pernă pentru un somn dincolo de marginile înțelesurilor omenești. Cu nicio umbră de îndoială, gândurile omenești converg sigur în aceeași direcție, sunt cauza și efectul educației colective, unitare, dar și geneticii care înregistrează generație de generație noi adăugiri, susținute parțial prin empirismul cercetărilor. Ideea aceasta, anterioară descătușării încă unei lețcăi, poate fi adăugată valului de oprimări și hărțuiri ale rasei române. Într-adevăr, putem discuta de o rasă română, excluzând din această ipoteză un raționament și o divagație cu final așteptat de adepții dacologiei totale, fiindcă nu modalitatea de a emite sunete ne poate conduce la o astfel de concluzie, ci comportamentul care le însoțește, multitudinea de reacții chimice la nivel molecular. Am a da replici și a face adăugiri pentru temele propuse de patru prieteni virtuali și nu numai.
Mai întâi, încă un cuvânt înainte. Prostia este acea starea de neînțelegere a unor fenomene ce altora le cad bine în logică, este necunoaștere, este o stare de credință în presupuneri fără fundament doar de dragul unor uzanțe colective, este până la urmă o situație de întoarcere la prima fază de dezvoltare, la stadiul de animal condus doar de instincte. Să trecem la povești. Auzit-ați de luminile și umbrele ,,întoarcerilor din morți”. Știți că oricare au fost încercările de explicitare, nu a fost adusă nici cea mai mică dovadă de dincolo, doar flash-uri, închipuiri ce pot fi cu ușurință depistate în clipele de somnolență fracționare, fugare. Prietenul meu îmi pregătise o surpriză, așa cum și eu o fac la rându-mi, dacă va apuca să ducă acest articol până la capăt, credea că mă va surprinde, și da, a reușit, cu această revenire ,,elegantă” la cele lumești, furnizorul de revelație inducându-i profund o senzație de dumnezeire a întregului proces de încunoștiințare prin labirinturile impresionării ca orice chiromanție la colț de bulevard. La o succintă argumentare, încercasem să pun fotonii pe lumină, lumina pe fizica de ordin cuantic și ,,reîmcarnarea” la loc ferit de religie, fiindcă teologia să nu audă de așa ceva. Aici era și confuzia, amicul meu, bine intenționat, încerca să mă ,,convertească” la ritul ortodox, la care deja am abonament din naștere pentru păcate, penitențe și rugi de bine, cu speranța că un astfel de tratament curator (!) mă va aduce pe căile bune ale omului din popor. El să n-audă de definirea sufletului, de poziționarea sa undeva între conștiință, excitația substanțelor de bază aparținătoare celulelor și scolastica veche a energiilor furnizate de iluminarea razelor stelare. Chestii cu acceleratorul de particule, altele. V-am zis că m-a făcut să tresar de uimire, totul după ce am citit aproape pe îndelete reportajul cu temă senzațională. Fizică cuantică și legătura cu spiritualul? Să fi avut dreptate după atâta negare? Mă tem că da.
Lungușoară, dar nu fără rost. Veți vedea. Ei i se poate alătura acea digresiune referitoare la idioțenie, una dintre surorile prostiei, dar de natură psiholeptică, tratată mai demult cu cuvinte despre inutilitatea actului actoricesc de conjunctură, blocat între limitele unor autori recte deștepți, cu bună știință participanți la fabricarea unor modele care nu există, între dorințele de măsurare în televizoare deschise și numărul plătitorilor de reclamă, dar și epatării cu orice preț. Puteți numi guițatul unui porc subiect de râs, aveți atâta îndrăzneală încât să ștampilați intrarea și ieșirea din sat cu ,,Interzis-neghiobie cruntă”? Ați locuit în vreunul? Chiar a devenit atât de caraghios înțeleptul bunic, atât de crăcănată țața Safta, atât de bețiv vecinul Costică, n-or fi fost de folos 2000, mai puțin câteva zeci de ani de robie ca să poată merita minimul de respect acest paria al tuturor societăților, acest fost luptător cu turcul, rusul, neamțul, romanul, ungurul și orice altă nație cotropitoare, să fi fost suficienți 27 de ani de capitalism încât să-i fie ștearsă umana umilință purtată cu amărăciune și anduranță maximă? Să fie oare corect ca el să fie degradat până la ultimul târâtor prin șanț? Să fi uitat Ana, Bica, Catrina, Doina, Fana, Gherghina, Ioana, Luxa, Marioara, Neaga, Olimpia, Paraschiva, Rădița, Tudora, Zamfira să mai fie femei de casă, să țină bătătura c-o mână și cu cealaltă să tricoteze un ilic? Puiul acela de Moromete nu mai are de gând să se facă ziarist, ci șofer de Mercedes? Cu permisiune de la ‘mneavoastră, mă opresc la a crede cu tărie că nu!
Dacă n-aș fi fost iscoada statalității și modei ei retro de a pune problemele, azi m-aș fi lamentat în zadar, o fac chiar acum, încercând să vorbesc despre o altă relevanță banală: mașina indestructibilă a aparatului de stat. Imposibilă șansă de regularizare capitalistă. Dacă eu i-am pus punct, e cazul ca și voi să mă urmați, să-l treceți la ,,societăți” particulare în concurență deplină cu orice potențial adversar, capabil să elimine pe oricine dorește să-i atace poziția de lider. Și cine se pune cu un astfel de oponent (?) dă dovadă că nu are minime cunoștințe de management, de conducere a instituțiior publice, despre ponderea acțiunii și influența totală în economie. Nimicurile cu două postațe de asfalt, cu scheme de eficientizare și de profit, cu matematici generale ori aplicate în parametrii numeralelor cu cheie, nu pot servi la nimic atât timp cât îmbinate cu dorințele de bine personal nu au o rezolvare benefică majorității și se rezumă la o doctrină de grup cu pretenții la privilegii cu miros isărescucian.
M-am mai minunat încă o dată de inutilitatea investițiilor din domeniul construcțiilor. În drim spre București poți admira eșecurile dezvoltatorilor de insucces, dar și ale cumpărătorilor atrași într-o hoție exact la drumul mare. Minciuni transportate ca TVA-ul de la un cumpărător la altul, întotdeauna în continuă schimbare, emise după stringența momentului, sofisticate ca oferta ce te îmbată de lux, de amănunte, doar de dragul unei priviri galeșe și admirative.
Nu m-ar doare să fiu prost, știu cum este ca la orice încercare de cuvânt să ți se reteze ,,maul”, semn că nu te poți ridica la valoarea minimei norme omenești, dar măcar să știu motivul acestei sondări de națiune. Ce variabile s-au pus în calcul, până unde au mers cu șlefuirea conținutului textual, pe ce eșantion s-au efectuat aceste experimente de calibrare și care a fost marja de ,,prostie” pusă în joc: de la 0 la 10, de la mai puțin prost la foarte prost…. De la ce definiție s-a pornit. Fără criteriile precise de precarizare, de degradare, necesare în acest caz particular, mă tem că traductorul și interpretul literal a vrut să se detașeze, să se autoexcludă dintr-o categorie, rasă umană, până mai ieri pe cale să obțină certificatul de întemeietoare a întregii dinamici protomondiale, declanșatoare de ultra civilizație, azi ajunsă de râsul și arătătorul întregului mapamond. De ce se poate ajunge la astfel de măsurători? Pentru motivul că autorul dă dovadă de un românism feroce. De ce nu poate fi combătută o astfel de constatare? Deoarece rezultatul experienței de laborator sociologic pe 1000 de inși este identic cu cel pentru 22 de milioane.
Numărați oile lui Decebal, verificați cifrele ,,boilor” lui Ștefan, adunați entuziaștii și trădătorii lui Mihai V. și Cuza, lăudătorii și defăimătorii lui Dej, Ceaușescu și Iliescu…. Dacă recensământul iese identic cu numeralul milionar dinainte, votați România!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share