Paràlele – Nouăzăși de parale și patru

Dă-o jos!
Este atâta ștință în mințile tuturor, cât să nu poată stăvili o mișcare telurică de proporții catastrofale, s-au strâns atâtea cunoștințe, încât românul să poată fi îmbrobodit cu orice sperietoare devenită necesitate mondială. Să-mi spună cineva de ce s-au năruit autostrăzile suspendate, blocurile, pasaje….
Acesta a fost verdictul, să alegi între a consolida casa la un nivel superior sau să o dărâmi. Cu ce ușurință. Se întâmplă să mai fac pe constructorul, nu sunt dintre cei perfecți, ci aparțin unei clase speciale de meseriași cărora li s-a pus în cap să nu inducă beneficiarul în eroare și să nu-i promită ce nu se cade să se facă, darămite să-i spună de la obraz că habitatul îi este o magherniță și nu are dreptul să o dețină în forma în care se găsește. Facă ce vrea cu ea, îi aparține, trăiască în ea după bunul plac, s-o îmbunătățească dacă poate, dar nu-i cereți s-o dărâme, este unica lui mândrie. Își poate saluta vecinii dincolo de gard, se poate lăuda că a șters praful de pe servantă sau că s-a ospătat cu o minunată fasole bătută. În casă. Acasă.
Construcțiile sunt singurul domeniu economic ce a supraviețuit bine vremurilor noi, după ce se credea că apuseseră marile făuriri ce țineau de era din urmă, cel din care se câștigă un venit bunicel dacă ai îndrăzneala de a duce la bun sfârșit ceea ce ai început. Din ridicarea unui imobil mănâncă sute de mâini: pălmașul zilier, salahor, meseriașul, maistrul de șantier, inginerul, patronul și dragul de stat ce a văzut oportunitatea de a trăi lejer de pe urma punerii unei cărămizi la temelie. În lanț mai există încă vreo câțiva particulari ce se țin după coada îmbogățirii legale: proiectantul, delegatul pentru actele de intabulare, intabulatorul, intermediarii și subcontractorul. Ei mă pasionează câtuși de puțin, mă interesează numai staff-ul ce dă aprobările necesare și cuantumul serviciilor lor.
Știu ce înseamnă să-ți pice un lemn pe picior sau să te tai într-o tablă, să nu te poți mișca de durere și oboseală înainte de culcare, să-ți roadă cimentul mâinile, fără atenție, în orice moment riști să rămâi cu mai puțin de o parte din corp și am ceva experiență în lezări de trup și membre. Să ceri norme care nu sunt supravegheate de nimeni este de-a dreptul aberant, să ceri taxe și proiect pentru ceva ce nu va mai exista, la tine în curte, un abuz. Dacă ar fi fost doar una, dar peste toate ai nevoie de alte și alte biruri, nerecuperabile din păcate. De demolat cu buldozerul și excavatorul ar fi extraordinar de simplu. Totuși nu este așa, am văzut încercări nereușite în planul desființării părților oțel-beton, uriași de metal înfrânți până la lacrimi de lichid vâscos din glandele și vinele prin care trec uleiurile. Unde să îngrămădești, în idealul fixat de conceptele statale, în cei 300 de metri pătrați, utilajul cu pickhammer sau cupă? Așa că soluția cea mai bună este cea a dărâmării bucată cu bucată, nu deranjează vecinii, nu le afectează imobilele….
Formularea legală pentru taxa percepută la construire sau dezafectare, cu toată precizia procentuală a lui 1 după virgulă, prezintă o problemă de matematică ambiguizată chiar pentru o minte luminată: ,,… din valoarea impozabilă a imobilului”. Trei cuvinte adunate pentru a încurca. ,,Valoarea imobilului” m-ar fi dus cu gândul la cât a costat construirea acestuia, dar și aici am dubii că pot ști cu adevărat, bolțar cu bolțar, cât ar putea fi în realitate prețul, nu numără nimeni BCA-urile sparte și nefolosibile, fărâmele de ciment și pietriș scurse pe lângă scândurile imperfect cofrate, resturile de lemn și tablă, cuiele boante și îndoite. Ăsta ar fi un calcul la sânge, real, corect. Pe de altă parte această valoare este fluctuantă, reprezintă, suntem capitaliști, valoarea de piață momentană, în funcție de nenumărate variabile. Nenorocirea inserării ,,impozabilului” îmi mai pune două întrebări la care nu știu să răspund: ce parte din imobil este neimpozabil și de ce? M-am gândit la impozitul pe imobil dar tot nu iese bine, am de-a face cu două valori diferite, cu diferențe mari între ele. Râmâne așadar valoarea imobilului. Mai am însă o dilemă. În lege, imobilul este nici mai mult nici mai puțin ,,terenul cu sau fără locuință”. Ferească sfântul să primești amenzi pentru inițiativa de a face și desface clădiri după bunul plac.
Ca să ai nimic, trebuie să plătești!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share