Paràlele – Optzăși de parale și patru

Tentantă, incitantă o chestiune ca părerea unora formulată drept răspuns concis la o simplă întrebare: vă doriți să…?
Abordarea federalizării unor popoare nevorbitoare ale aceleiași limbi, a doua din contemporaneitatea îndepărtată, dacă punem la socoteală încercarea lui Hitler de a pune țărușii săi la toate hotarele Europei, tinde să irite chiar și pe ultimul țigan, nevoit în raționamentul lui trecut de pojghița primei scoarțe cerebrale să accepte ,,rumânul” vârât în patul personal. Invers da, dar tot cu condiția ca lifta de român să-i cedeze tot. Simțul proprietății și pericolul iminent de a fi depersonalizați ca națiune au condus englezii ordinari către un soi de sapiențialitate de forță majoră, primul dintre beculețele aprinse în caz de alarmă generală. Că este un echilibru pe muchie de cuțit, la margine de prăpastie, între cei ce nu vor și cei ce-și doresc opusul, denotă că nu tot regatul a fost infestat de multitudinea de venetici vrăjiți de zornăitul lirei sterline, jumătate minus unu nu au gustat încă din desele ciorovăieli de la colț de stradă, din neliniștea unei nopți tulburate de vreun chefliu nemulțumit că la zece se închide tot. Și șcepticii, și tabăra adversă, niciunii convinși pe deplin că gestul lor îi va afecta, sunt membrii unei caste privilegiate fiindcă din punct de vedere economic nu se simt deloc afectați, sunt singurii neafectați în schimburile comerciale transoceanice de când e Europa unită.
Pentru cei care nu au încercat tranzacții peste apa mare a Atlanticului, este necesar să știe că sunt singura țară care poate aduce un obiect din State fără ca prețul să fie afectat. Cinci sute de dolari costă, cinci sute dai, plus un supliment de călătorie. De aici și lejeritatea cu care s-a recurs la transformarea unei idei, încolțită prin pub-uri și metroul în care deseori prim ministrul și aproape toți angajații la stat îl frecventează, în problemă generală. Ideea ar putea părea o joacă, dar din moment ce-a devenit practicabilă, s-a lăsat adusă în casa seriozității la etajul minților coapte. Consultativ, neconsultativ, pentru ei este literă de lege și nu-și fac probleme ca alții în privința aplicabilității, nu se dau de ceasul morții că lumea se termină a doua zi după scripturi. Deci nu geografia economică a fost punctul de pornire al frământării populare detensionată cu un ,,x” adus din creion, ci nenorocita de plagă a dezechilibrului mintal la care au fost supuși în contact cu ,,civilizațiile” vechi ale pământului: daci, geți, traci…. Și cum să nu pui o paranteză acestei semințe de neliniște, sădită cu grijă de labilitatea și relativitatea inventată pe meleagurile unei nații ca a noastră, de îndârjire vecin balcanică, vulcanică, radicală? Acum zece ani, de fapt cu mult mai puțin, puteau merge supușii coroanei și pe cuvânt la vot, dădeau un telefon și-și spunea părerea fără nicio jenă, era trecut în catastif, bifat și parafat, cuvântul dat – cuvânt de ordine. S-a și văzut, de altfel, că administrația a funcționat nine, a mers pentru a culege părerea despre ieșirea unională și la țața Elisabeta în dormitor, fără nici cea mai mică îndoială că biletul ei va ajunge intact la numărătoare. S-a ajuns departe pentru un popor conservator din fire, credincios până în rărunchi în stilul de viață moderat, ponderat, s-a ajuns până în punctul de a se face îndemnul de a veni de acasă cu pixul și de a refuza banalul creion pus la dispoziție de autorități.
Că ne-ar sosi pribegii înapoi n-ar fi grav deloc, vină, că n-ar avea ce munci, sosească ei, cât vezi cu ochii este câmpie și la noi, mai mănoasă, mai aproape decât toate cursele charter Londra-București.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share