Ora de muzică 201

Unii au muzica. Alții trebuie să pună în locul ei ceva. Și mulți pun orice.
La propriu, te poți aștepta la o ,,bere” sau un pahar de vin strecurat printre clapele albe și negre ale instrumentului cu care mănânci o pâine sau doar te dai ,,mare” în ,,public” ocazional. La figurat, dar tot la propriu, poți servi vizual ,,dragostea” pentru arta ce ajunge la urechi, exprimată printr-un comportament excesiv, dus în extrema posibilei internări la psihiatrie. Mie așa mi se par, arareori reușești tu, protagonist, să urmărești un ,,spectacol” în spectacol care ține doar de o parte a lumii, una pasibilă de sancțiuni ce depășesc cadrul simplului oprobiu public și nu ai cum să nu-ți întrebări despre normalitate și posibila inutilitate în ipostaza de om și artist. Nu degeaba există superstiția că printre ei cam umblă ,,dracu”, neavizat și eu aș pune aceeași rezoluție, o spun însă în cunoștință de cauză, dar ,,necuratul” este doar o cură sporită de alcool împrăștiată până și în mințile celor care la o primă vedere par chiar zdraveni și o palmă mai sus, unii dintre ei v-ar putea fi șefi. Sau deveni. Parafa pe Colectiv are această ipoteză, o ,,tăvăleală” asemănătoare, un preambul doar, am servit nu cu mult timp în urmă și încă port ,,extazul” ,,microbistului” de muzică în suflet. Cu jale.
Dacă nu știați nimic despre Gerald Gregory, este timpul să aflați acum. A fost ales pentru a sta ochi în ochi cu dirijorul și a inspira încredere pentru colegi, deci Concert Maestru al The Royal Phiharmonic Concert Orchestra. La prima căutare am avut o revelație, am avut o tresărire fiindcă găsisem un muzician complet, îl vedeam clar cu participări în calitate de compozitor, basist, pianist, vocalist, violonist, arranjor…. Toate s-au risipit când am pornit pe firul căutărilor trupei căreia informațiile mi-l dădeau viabil, The Spaniels. Nicio legătură. Membrii erau negri și acest Gregory este alb, ei morți și el este viu, ei cântau cu vocile și Gerald al nostru are doar două zone în care excelează: vioara și poziția întâi deținută în orchestre. Și mai există o suprapunere de nume, un pianist, aranjor pentru claviaturi și interpret de orgă pentru o anume Leah Suarez. Greșesc așadar și cele mai sigure surse. Certe sunt participările pe albumele lui Sting, începând cu prestațiile de studio pentru Symphonicities și concertul înregistrat de la Berlin din 2010, cele aniversare a 25 de ani de carieră solo, unu plus încă unul cvadruplu. A mai primit credit pentru a colabora la materialele discografice ale lui Paul Carrack – un interpret vocal de muzică melancolică, un Sinatra foarte romantic, Catriona McKay – harpistă, un disc instrumental reușit, cu accente irlandeze, jazz, sud-americane, ambientale și Jeffrey Lewis – piese de sorginte instrumentală, clasică, un Epitaf…, o Litanie și o Muzică eternă. Acum aproape șase ani, când ecourile Symphonicities-ului erau proaspete, o ziaristă, Elisabeth Thorp, a remarcat solo-ul lui Gerald la piesa Whenever I Say Your Name, dar a făcut aceeași legătură ca și mine în ceea ce-l privește pe Steven Mercurio, ea evidențiind dansul dirijoral asemănător cu al actorului din Seinfeld. Gerald este fondatorul unui grup de coarde, Gregory String Quartet, format în 1988 la Royal Northern College of Music, avându-i colegi pe Simon Graham, tot violonist, Peter Black la violă și Bjorn Bantock la violoncel. Grupul a fost solicitat să cânte în seria de concerte Milenium Year pe 1 Martie 1999. Este membru al London Symphony Orchestra și Tyneside Chamber Orchestra.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share