De Rîmnic, de bine! – La nevoie, ziarul…

Cei ce se încăpățânează a mai scoate hârtie volantă măzgălită cu tuș sunt de dus la ospiciu. În vederile unora.
Modernismul dă peste bot ălui mai învățat dintre noi și-l obligă să intre în front, încolonat ca restul ordinar al gloatei, aliniat la tipul fișierului uzat de cotidian. Nevoia de hârtie a rămas stringentă doar pentru un unic efort exalant de materie fecală și raderea de la gură a mizeriilor, după ce sunt luate de bunătăți, a celor ce perpetuează nația omenească. Și mă gândesc la păcatul de-a o elimina puțin câte puțin din viața noastră spirituală.
Iată cât valora în mâna ultimului știutor de carte orice fel de pagină, dovada clară, fiindcă până la a scoate o culegere voluminoasă de file era cale lungă și timp îndelungat, sunt aceste foi pliate dreptunghi și apoi desfăcute în parc, cafenele și terase, acasă, înainte sau după prânz ori la lumina lămpii cu gaz, deliciul bărbaților, îmbujorarea obrazului de muiere, chinul copilului pus la buchisit spre lauda părinților, ora de cultură a celei mai sărace familii, legătura imediată a individului cu sine. Eram gata de a marca un pleonasm, acest tentant ,,însuși” n-ar fi făcut altceva decât să pună o întăritură descoperirii imanenței în raport cu mediul de înconjur, o triadă pornită dinspre interior spre interior: creier, natură, suflet. Liantul? Un biet semn inteligibil.
Cam asta era Situația, un astfel de semnal care putea da apă la moara concetățenilor. Nu singurul. Tot ce a însemnat presă și încă înseamnă, pune ochii pe frigare și gândurile la măcinat fapte și oameni. Este nevoie de un simplu ,,Ai citit?” pentru a iscodi curiozitatea oricui. Că nimereala face ca tot despre liberali să fie vorba și azi ca și ieri, este doar pentru că ne învârtim încă buimaci în jurul cozii adn-ice fără să ne putem desprinde definitiv de toate relele apucături, căci politica iscodește printre ele. Avem în Situația un ,,Organ politic săptămânal”, am spus de ce sorginte, cu un redactor în persoana lui Constantin Gh. Hristodorescu, cinci numere emise în perioada 25 Februaruie – 29 Martie 1899, cu trei puncte înscrise în articolul program, trei răspunsuri la întrebări privind culoarea opțiunii politice, scopul demersului jurnalistic și mijloacele îndeplinirii acestuia.
16 pagini de sprijin pentru un confrate, chiar și pentru un prieten, sunt de invidiat. Solidaritatea reușește această performanță în 6 Septembrie 1919. Avocatul Nicolae Protopopescu, viitor primar, se încumetă să reabiliteze imaginea lui Ionel Antonescu, fost consilier agricol al județului, după destuire, aducând ca argument sacrificiul, cinstea și puterea de muncă a acestuia.
Și dacă în Solidaritatea îl găsim ca autor, în Spice și Bice Protopopescu este personaj de povestire cu tâlc și haz, toți marii scriitori râmniceni au primit câte o aluzie la un obicei, o caracteristică personală de luat în bășcălie: Zamfireștii, Dicescu, Brăiesku, Dimitriu, Moșescu. Am același regret că nu am în față un exemplar ca să pot da un citat care să vă stârnească măcar un zâmbet, dar și pe cel că și ea, ,,Revistă umoristică”, apărută ,,… numai când țara e-n pericol și pentru a-i salva prestigiul” sau ,,pe furiș, ca să se strâmbe lumea de râs”, are doar patru dovezi de existență din cele cel puțin șapte pe care ni le sugerează domnul Frâncu și patru, câte a găsit domnul Oproescu în Biblioteca Academiei. Eu voi aproxima la ani. Să spunem 1925-1926

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share