De Rîmnic, de bine! – Delirul

Mânat de Marin Preda și Ștefan Dumitrescu, cei doi plecați la rându-le după parizianul moromeților, m-am lăsat plasat la răscruce, acolo unde o lume se termină ca alta să nu mai fie.
Sub cele trei puncte cardinale ale anilor 20, conjugați la timpul trecut al veacului din urmă, aruncate la masa verde a norocului cu speranțe, există un motiv pentru titlul ,,halucinant”, propus ca îndreptar epistolar: ,,Viitorul… împreună”. Nașterea revistei școlare de acum 7 ani și postarea ei în apropierea celor ce urmează să vi le prezint astăzi, m-a făcut să râd ca după un banc bun, expus cu emfază și receptat cu cea mai mare satisfacție. Suspensiile dintre cele două cuvinte alese ca motto și calea de urmat, dar și obârșia, alăturate au efect ilariant, sufocant până la blocarea căilor respiratorii. Citiți în această cheie: ,,Viitorul… împreună” – Săpoca, 2009.
Pare mai mult de un bilet de internare la vestitul spital de boli neuro-psihiatrice, este chiar o condamnare definitivă la nebunie pe viață, un ,,Bine ai venit” ca să nu mai pleci niciodată! Bieții săteni, năpăstuiți cu o etichetă debilă! Să ne vedem de ale noastre. Prima ediție a ziarului Viitorul Râmnicului, se încropește de aceiași liberali, la 1 Iunie 1921 și pășește cu pași siguri doar până în anul următor, la finele unei ierni nu prea comode, cel puțin așa era declarată o zi, 4 decembrie 1921, geroasă, la înființarea Societății Sportive a Școlii Politehnice din Timișoara, dar nicio legătură între informația aceasta și jurnalul râmnicean, pe 26 Februarie 1922.
Oricine ar pune măcar un ,,ei, și ce?” reeditării numelui din urmă, Viitorul Râmnicului, de la 9 August 1928. Simple promisiuni, ținte fixate și altădată, onorate doar în treacăt și numai pentru o scurtă perioadă, până după alegeri. Cine ar mai înghiți pastila chioară ,,… a informa, cinstit și sincer, pe toți cei de bună credință, asupra acțiunii ce se desfășurăm pentru buna gospodărire a județului și orașului.”? De altfel, ,,multe lucruri făcură”, o arată chiar cele șapte numere tipărite în trei ani: până la 15 August 1928; 1 Martie – 1 Mai, 24 Noiembrie 1929; 19 Ianuarie 1931. Dacă explicațiile și intențiile au ocupat prima ediție, au mai rămas șase, ținând cont că ultima probabil face bilanțul celor din urmă, au mai rămas cinci. După modelul Ioan, Marcu, Luca și Matei….
Glasurile singulare răzbat greu, dacă determinarea și mai ales buzunarul nu te țin vreme îndelungată. Vocea Comercială a pus doar o pată de culoare, tot la un final de iarnă, Făurar, 27, 1922, din inițiativa lui C. Protopopescu, care intenționa să coaguleze toată suflarea breslei celor ce se ocupau de comerț, pentru a salva și întări întreaga comunitate și a se delimita de micile jocuri politice în care mulți se lăsau atrași în interes personal. Așadar, ,,Unire”!
Acțiunile comunităților de minoritari sunt de obicei concertate și au un scop precis. Sunt trei astfel de inițiative ziaristice, onor domnului Frâncu pentru găsire, două buzoiene, ,,Spre o viață nouă” și ,,Rămas bun”, din 2 și 9 Iunie și una râmniceană, Vocea Pășitorului Râmnicean, din 18 Iunie 1900, publicație a grupului evreiesc ,,Pășitorii Râmniceni”, toate amintite doar în alt ziar făcător de bine, Egalitatea. Am susținut premeditarea, fiindcă la perioade scurte, titlurile sunt sugestive: evreii buzoieni, 50 la număr, speră că transhumanța le va aduce o viață mai bună, își spun ,,La revedere” de la Buzău, după care devin ,,o voce” la Râmnic.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share