Paràlele – Șaptăzăși de parale și șase

Am avut dreptate în sine, încolțit fiind, câinele a clacat, de atâta agitație și învârteală în jurul cozii s-a dat de ceasul morții.
Am fost martor o singură dată la ceea ce se numește accident de circulație, de la început și până la sfârșit, am văzut clar, noapte fiind, dar la lumina unei bucăți luminate din E-ul nostru cel 85, ce înseamnă să te fure somnul la volan, pare că rulezi normal, drept, până la prima curbă care din întâmplare îți taie calea și ieși din decor sau îl faci ferfeniță. Nici nu-ți dai seama de intențiile unui astfel de șofer, ori crezi că a avut intenția de a explora sensul opus dintr-o dorință de a eluda legialația pe blank-ul șoselei de la 12 în miez de noapte, ori și-a pierdut conștiința din cauza atracției selenare, aromindu-l cu fantasme nocturne. Sau i s-a oprit sistemul vital și…. Șeful diluanților spitalicești, sunt sigur, a fost în cele două situații, după 13 curse într-o oră, mai ceva ca un taxi driver pentru curse sătești, te mai fură și moș Ene pe l-apus de soare….
Șef fusese doar pe un sector din marea lume a făuritorilor de bancnote, dacă-i numeri pe degete, și nu ai atâtea, ai să-ți poți crea lista Forbes cu sectoare și activități producătoare în contul câtorva pe seama celor mulți. Aici nu mai vorbim de comunism, nu asta intenționez, așa ceva nu mai poate răzbate în minte pentru o întunecare habotnică, nu se pune problema egalitarismului, ci de o lege nescrisă a echității, poate nici atât, mai curând de o transparență care să nu mai nască bănuieli, invidii și zvonuri pe oriunde apucă românul să glăsuie. O știu toți, singurii norociți se hrănesc din roata mare de cașcaval zămislită la stat, rar se găsește câte unul curat ca lacrima, ridicat pe scara socială cu mijloace proprii, dar nici din partea lor nu pot spune cu mâna pe inimă că declicul financiar nu s-a declanșat tot de la un contract sau împrumut nu tocmai ca la carte. Ar fi absurd să trăiești cu impresia greșită ca orice ,,păduche” se poate trezi de pe o zi pe alta bogat, perspicace în afaceri. Câți n-au încercat, câți au eșuat. Până s-a deșteptat tot românul, cei în cunoștință de cauză știau tot merchezul, știau ce este plus valoarea, de unde se pot scoate foloase substanțiale repede.
Formularea ,,particular la stat” vă sună cunoscut, ea aparține celor ce înscriu cele mai mari profituri fără grija concurenței, fără gândul falimentului, tronând pe poziția privilegiatului. Nu cunosc istoriile înființării clasei de ,,afaceriști” râmniceni, am fost însă foarte mirat când am descoperit destui care n-aveau deloc legătură cu meseriile și tipurile de lucrări la care aveau acces înaintea altora: ospătari care executau lucrări de construcții, zidari ce antamau acoperișuri, băieți ce practicaseră jocurile de noroc puneau pavele. Ce mare inginerie un dispensar ori un cămin la sat? Cât de greu poate fi să faci două săpături și să îngropi niscai țeavă? Dar chinul anticei perioade de tranziție a trecut, omul a fost înlocuit de mașină și activitățile achiziționate prin sistemul de licitație de la stat o joacă de copil. Cine nu și-ar dori să aibă arvunită pe termen nelimitat tăierea de iarbă? Dar asta cu iarba tinde să devină o corvoadă plictisitoare, stresantă, zgomotoasă, o fi ea frumoasă salopeta albastră, casca galbenă, dar parcă tot mai bună ar fi….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share