Paràlele – Șaptăzăși de parale și opt

Pornisem cu dimineața în cap, chiar mai devreme decât sperasem că este nevoie, spre un așa eveniment unic în viața unui părinte, din provincie se pleacă până să cânte cocoșii întâia oară.
Locurile din tren nu mai constituie o problemă, sunt la discreție dacă nu ești student și nu îți propui să mergi laolaltă cu vechii camarazi de liceu, oricum nu auzi sforăitul descendenților lui Ștefan cel Mare, fiindcă oricât de cool au fost rearanjate interioarele vagoanelor, zgomotul șinelor în curbă, la macazuri și îmbinări încă se face simțit spre nemulțumirea celor aromiți. Trosnetul de fier special deranjează pe oricine, te poți aștepta la un banal accident bând o gură de apă, însă nu se moare ușor pe boghiuri și nu este singurul necaz pe care trebuie musai să-l suporți cu cel mai înalt grad de stoicism, baiul cel mai mare îl constituie poziția picioarelor care nu pot depăși limita de demarcație a vecinului de vis a vis. Fugi de una și dai de soră-sa, scapi de amețirea urechii interne și lipsa mobilității trunchiului, dar te alegi cu o amorțeală dureroasă de membre inferioare și ,,tabla de materii” a vânzătorului ambulant de nimicuri la minut. Să te ferească sfântul de garnitura cu șase vagoane și glasul acestui binefăcător sacagiu o dată la opt-zece minute. Dar oamenii vin și pleacă, iar fastul și greutatea despărțirii de capitală scad încă din orașul revoluției caragielești, iar tu, călător rămas, ai ocazia să cântărești timpul rămas până la debarcare și monetarul după o incursiune dus-întors.
Fusese acum cinci luni. Mă hotărâsem să fac o scurtă deplasare spre Buzău, iar la ghișeu am rămas surprins să primesc douăzeci de bănuți peste așteptările mele. Primul gând, nătâng, mă determinase să exclam în sine ,,Vivat capitalismul!”, zic: ,,Iată, am făcut primii pași către adevărata societate concurențială!”. Cum mințile cotrobăie vrute și nevrute, am realizat abia la fluierul ,nașului” că se dăduseră ceasurile TVA-ului înapoi cu câteva ,,minute”. Și rotițele celebrale s-au pornit într-o numărătoare febrilă, rememorând ,,conjectura” calculului de preț pentru biletul distanțelor feroviare Râmnic-Zoița, Râmnic-Boboc, Buzău-Boboc și Buzău-Zoița. În aceste cazuri matematica pură, dar și logica dau greș, micșorează și lărgesc rute, de parcă acest areal ar aparține unui spațiu atemporal și fac din elevul de clasa întâi un geniu. Avem patru puncte de reper și între ele o lungime fixă dată. Aflați distanța dintre ele știind că pentru R-Z costul se ridică la 4 lei, pentru R-Bo la 4,5 lei, pentru R-Bu la 5,5 lei, pentru Bu-Bo 4 lei, pentru Bu-Z 4,5 lei și pentru Z-Bo și Bo-Z 4 lei. Dicați aceste enunțuri lui Einstein, probabil că ar fi singurul care ar putea găsi algoritmul acestei întortocheate scheme de jecmănit populația. Chestia următoare, cu locul, viteza, ignorarea unor stații și banii virați înainte de a începe o călătorie cu trenul este la fel de bizară și inexplicabilă. Să ceri de trei ori cuantumul deplasării cu IR-ul față de Regio de la Râmnic la Buzău este de-a dreptul infracțiune și să iei românului mai puțin de dublu în același caz pentru o încumetare de la Râmnic la București este prostie curată. Înșelătoria în detriment propriu al CFR-ului se manifestă și pentru alte tipuri de călătorii, cele frânte pe distanțe mari, astfel, de la Râmnic la Ploiești plătești 18 lei și de la Ploiești la București 16 lei, în schimb costul întreg de la Râmnic la București, cu Regio depășește cu un leu însumarea celor două, deci 25 de lei.
Scopul meu era să ajung în Gara de Nord, nu să vă țin o prelegere aritmetică cu iz de idioțenie, acolo unde, oricine ajunge, are nevoie de câteva minute bune pentru a-și dezmorți oasele, carnea și spiritul puse la macerat în habitatul cu număr invarial de locuri incomode. Unii o fac prin exercițiul ieșirii din inerție, mersul vivace, grăbit, de tip slalom printre jaloanele umane haotic plasate în calea lor, alții preferă să se reașeze pe prima bancă de pe peron. Eu am preferat să merg la primul și singurul MacDonalds cu gândul la un 4,7 lei pentru o Cola, un sandwich și aproximativ o oră de pierdut. N-am avut parte, de dimineață toată lumea bea cafea de banii aceștia, am plătit dublu pe ce gândisem eu, plus o minusculă porție de cartofi. Am câștigat în schimb ora și o peliculă despre care voi vorbi….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share