Paràlele – Optzăși de parale și una

image
Brusc mi s-a făcut dor. De Bulgaria, de Germania, de Cehia și Slovacia, parcă și de unguri și moldoveni, dar mai cu seamă de Albania.
Ce-ar putea să fie într-o țară? Ce este și în celelalte: șosele, clădiri și oameni. Aceeași mâncare, aceleași nuanțe, chiar și același soare. Despre dumnezeu nu bag mâna în foc, la ei ar putea să vorbească altă limbă, să poarte ghiveci de flori alb pe cap în loc de cușmă, să aibă opinci arcuite în vârf, să-i atârne cămeșa mai jos de genunchi. Oricum, le-a dat har cât să facă măcar un egal cu noi, poate să ne ardă și o mamă de bătaie. Unii declară că ne-am avea nițel și de neamuri, că ,,dobrogenele” noastre ar fi cam tot pe-acolo cu ,,albanezele”.
Fotbal. Cine a auzit de țara asta? Dar de cealaltă, Islanda? Cum nu sunt unul dintre cei care mai sar la ecran pentru apostrofare, dar nici chiar din tabăra adversă ca acum ceva timp, bărbat mi-s și eu, am mai tras cu privirea către meciuri cât să încerc o relaxare după un program încărcat de lucru și o vreme cu capricii, cu furii și iată, cu caniculă. Relaxat, cocoțat cu spatele pe pernă, încercam să mă acomodez cu ambientul din arena footbolistică și mă pregăteam să devin solemn odată cu intonarea imnurilor fiecăreia dintre națiile concurente. Una, două, trei, măsuri întregi, cântecul în totalitate cunoscut, doar vorbele altele. Comentatorii mâlc! Îmi tot fredona mintea ,,Eroi au fost,…”. Dar parcă nu era așa. Merg la arhive și dau de ,,originalul” ,,E scris pe tricolor…”, trec la Wikipedia, consult documente și…. Nu era suficientă calchierea textului de către trepădușii și lingăii comunismului, trebuia și un indigo albanez, doar pentru că unui încăpățânat pripășit prin Iașii noștri i s-a năzărit pe melodia lui Ciprian Porumbescu și cu proxima ocazie a făcut-o emblemă muzicală reprezentativă a republicii.
Neamuri încăpățânate, când le vine ceva la îndemână, e chiar necesar să-l sau să o capete pe veci. Plagiatul nici nu mai contează, cel românesc, că de-aia am făcut eu confuzia între Eroi și Tricolor, primele patru măsuri sunt aproape identice, 12 din 17 note sunt aceleași și la fel de perfect așezate pe portativ, celelalte sunt scrise la intervale ale liniei armonice, iar desenul ritmic, cu trei excepții, este o reproducere unu la unu, m-aș fi simțit mândru să văd că mai avem identitate, sânge de român măcar la nivel declarativ. Dar așa suntem noi, n-am reușit niciodată să ne afișăm naționalismul peste hotare, l-am ținut ascuns între zidurile teritoriale cu speranța că dincolo va fi cineva care să ne audă. Nici Ceaușescu, cât era el de zbir, se spune că n-a reușit să dea la pace cu omologul alban pentru cântecul pe care la rându-i îl dorea cântat la orele șase ale dimineții. La trimis spre născătoare și i-a dat cu tifla. Da’ ce, și-a zis nea Nicu, numai ei să cânte în 3, 5 sau 10 optimi? I-a trântit la rându-i un patriotic de nu s-a văzut: Trei culori în trei pătrimi!
Păcat că n-a tras-o el, s-a răsfrânt asupra noastră, bieți școlari de clase primare și gimnaziale, puși din zori să fredoneze în picioare despre cârpa fluturată astăzi în bătaie de joc. Ce, nu ăsta este fotbalul? Nu o bătălie pe o bășică de cauciuc și piele? Vedeți voi altceva?
Și se mai cheamă și sport rege și între națiuni. Care? Polonezi și turci în Germania, africani în Franța, Belgia…. Care țară, ce echipă națională, ce joc mai este și ăsta în care se plimbă mingea între limitele exterioare ale careurilor și ioc gol? Să fie oină, lupte libere, rugby? Fiindcă nici urmă de fotbal!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share