Paràlele – Optzăși de parale și două

Totul pentru fotbal, totul pentru…! Dar asta fusese înainte de meci cu vreo opt ore. După aceea….
După, nu mi-a mai plăcut deloc. Știam că luată la grămadă, ceata de purtători ai tricourilor galbene era doar o spumă rasă de pe mediocritate, mă așteptam chiar și la articolele și comentariile confratelui Dodan și la faptul că mi-o va lua înainte cu analiza cântecului de dus mâna la inima de român, dar sunt liniștit, nu este târziu niciodată să spui, chiar și la necaz, că sunt și alții mai hoți ca noi, au simțit-o pe pielea lor românii când albanezii și încă alte câteva nații mai înfometate decât noi le-au invadat habitatul și statutul de emigrant și fără scrupule le-au suflat pojghița de ,,demnitate” străină. Da, speram că măcar atâta mândrie rămăsese în urmașii lui Hagi, cât să fie egali cu albanezii în ale fotbalului, că despre celelalte știu prea puțin. Mă așteptam la mai multe capete plecate, doi jucători intervievați nu sunt suficienți ca să spele rușinea că am fost învinși de un popor de doar trei milioane de băștinași și proporțional tot cam atât teritoriu, a fost însă unul care nu s-a vrut sub nicio formă adus cu bărbia în mărul lui Adam, impertinent cât să transforme conferința de presă într-un șir de scuze și acuze la adresa tuturor celor ce l-au plătit dublu: pentru șlefuirea jucătorilor și pentru salariul de general făcut la apelul bocancilor. Despre proști însă numai de rău!
Și m-am îndepărtat de scopul paralelor mele și nu prea. Știam că bubele se vor sparge într-o zi și după cum ni-i vorba, că ulciorul nu merge de prea multe ori la apă. Nu despre binefacerile zeiței Fortuna vorbește proverbul, ci despre tupeul și fala cu care unii tind să se fălească, ba chiar să treacă peste rând, așezându-se pe ei înaintea tuturor. Na, că stați la coadă! Cred că ar trebui să-i luați drept cine sunt, niște mercenari slab educați, agramați, privitori în ale lor tăști cu nesaț, neavând nicio legătură cu sportul, drept dovadă că se pot exonera de orice vină când își rup unii altora picioarele ridicând nevinovați mâinile. N-am știut nici de conferința de odinioară când ,,regele” invoca o presupusă statuie, pentru că vă jur, l-aș fi scos de atunci de la inimă, cu tot talentul și abnegația pe care a pus-o pe masa nației cu fabulosul dribling și picior stâng.
Nu se cade, domnilor! Nici acum nu este corect și nici altcândva n-a fost să nu răspundă nimeni de eșec, ba să mai aibă nerușinarea unul ca Piți să nu abdice de la ,,datoria de onoare încredințată”. Și ce lamentări, de parcă fotbalul este o ramură economică musai sponsorizabilă, subvenționabilă, iar jucătorii angajabili pe viață în singurul domeniu în care nu excelează! Nu ține! Nu uitați că bișnițarii s-au instalat confortabil în scaunul de patron de club, afaceriști de marcă azi, nu uitați că jocul cu balonul rotund este un păcătos bussines, profesionismul invocat de liga lor doar o fațadă pentru oase rupte și infarcturi miocardice la iarba verde, nu uitați că mulți dintre suporteri sunt ultrași cărora nicio lege nu le interzice să dea în cap, să fluture ,,de bucurie” steaguri oriunde, să devasteze. În oricare altă situație ar fi primit cătușele la urgență.
Soluția este una: gata cu trândăveala și impertinența, la școală, băieți!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share