Oră de muzică 186

image
Gașca de muzicieni participantă la Durham a fost împărțită pe scenă după preponderența aportului și importanța fiecăruia.
Aș putea spune că a fost oarecum o separare. Privind către artiști, în stânga era staful de viori, viole, violoncele și contrabas, 14 în total, puțin mai spre dreapta, în spatele lor au stat alămurile, două protagoniste la trompetă și trombon și doi suflători la corn francez și tubă. În rândul unu a stat dirijorul, cei doi Tickell, MacMaster, Sting, Miller și Ségal, în spatele acestora a fost un melodeon, un mandolinist, încă un contrabasist și cele patru voci de background. Pentru că așa s-a împământenit așezarea, secția percuții a trebăluit cu orice trăznaie care scoate sunete din bătaia cu mâna ori cu alte obiecte. Pe lângă aceștia, s-au încumetat a se prezenta în fața publicului, doar pentru o singură piesă, opt băiețandri. Nu glumeam așadar când vorbeam despre o armie cu instrumente în loc de baionetă și pușcă. Nu că nu ar durea uneori și sunetele….
Ah, fiindcă tot nu-l trecusem la socoteală, în extrema dreaptă a micii orchestre clasice s-a poziționat încă un trompetist, solistul reprezentației, Chris Gekker. Portofoliul lui numără peste o sută de înregistrări cu diferite orchestre în dulcele spirit clasic și jazz, dar și reprezentându-se pe sine, atacând multe partituri cu greutate, printre care și greoiul Concert Brandenburgic numărul 2 de Bach. Există o Sonată modernă creată pentru pian și trompetă a pianistului Eric Ewazen, care mărturisește că partea suflătorului a compus-o gândindu-se la felul interpretării lui Gekker, la virtuozitatea lui, la tonul clar, moale și rotund pentru notele cu volum mic, pline și foarte bine controlate în nuanțele tari ale fortissimo-ului. Nu-i lipsește latura profesorală, predă în prezent la University of Maryland School of Music, iar în urmă și-a adăugat catedrele de trompetă de la Juilliard School, The Manhattan School of Music și Columbia University. Studiile lui se vând bine în lume, ceea ce denotă un grad de complexitate ridicat: Articulation Studies, 44 Duos, Endurance Drills, Piccolo Trumpet Studies, 24 Etudes….
O fi scăpat ceva Ira Coleman? Mă refer la țări, artiști, stiluri muzicale. Ira i-a fost lui Sting prim contrabasist, notele sale discrete, corzile atinse cu grijă, abia dacă se aud. Este un privilegiat al sorții, puțini se pot lăuda că s-au născut la Stockolm, au crescut în Franța, au studiat în Germania la Hochschule für Musik la Köln și s-au desăvârșit la Berklee College of Music din Boston. Nu sunt mulți ai căror părinți să fi fost pictori, graficieni, designeri. Nu multora le-au stat la masă Louis Armstrong, Billie Holiday, Ray Charles. Numai nume mari cântă în România, iar Ira a călcat pragul multor patrii: Austria, Bahamas, Barbados, Belgia, Brazilia, Brunei, Bulgaria, Canada, Colombia, Danemarca, Dubai, England, Estonia, Finlanda, Antilele Franceze, Grecia, Indonezia, Irlanda, Israel, Italia, Jamaica, Japonia, Iordania, Lituania, Liban, Liechtenstein, Luxembourg, Macedonia, MalaeziaMali, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Rusia, Scoția, Senegal, Serbia, Singapore, Slovenia, Africa de sud, Coreea de sud, Spania, Elveția, Siria, Tailanda, Trinidad, Turcia și Vietnam. Continentele nu le mai înșir, este clar că a fost pe toate, inclusiv prin Australia și Noua Zeelandă. Mi-e și teamă să vă spun de artiștii cu care a colaborat și a avut contribuții semnificative, o să încerc totuși să sintetizez: Herbie Hancock, Branford Marsalis, Placido Domingo, Michel Legrand, Dee Dee Bridgewater, Duke Ellington Orchestra…. La stiluri ne bate pe toți!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share