De Rîmnic, de bine! – Sancho…

Mândria de a fi râmnicean nu depășește cotele normale, port această emblemă, cu sau fără cal, în virtutea faptului de a fi născut, crescut și încă dădăcit de ai mei aici.
Și am mâhnirile mele, că floarea intelectualității nu-și poate da mâna pentru totdeauna, că este fărâmițată până la ultima particulă individuală, dar mai ales sunt mâhnit de citirile mele și redarea lor către voi. Din laborioasele cercetări ale celor doi, Frâncu și Oproescu, nu pot avea acces uneori decât la două, trei cuvinte în contul publicisticii scurse odată cu bătrânul râu Râmnic. Am de asemenea un reproș celor trecuți, și ei se fac vinovați de indiferența de a nu lăsa cu limbă de moarte întreaga lor moștenire, colecțiile de texte în totalitate patrimoniului local. Doar o amintire de nume nu înseamnă prea mult, este chiar nimic, nu încălzește pe nimeni că Resistența, ,,Publicație politico-socială”, se găsește stipulată în România, România Liberă, Resboiul și L’Independece Roumaine. Fără conținut, autori, este de neluat în seamă, nu dovedește că a folosit concetățenilor între August și Octombrie 1884.
Date care nu spun nimic sunt și cele legate de Revista Agricolă și Industrială, domnul Frâncu ori minimizează importanța, ori preocuparea pentru orașul nostru a fost mai scăzută, ca lector preocupat de lucrare mi-aș fi dorit mai mult, ceva care să mă incite, să mă atragă, să mă facă să amuțesc la vorbele strămoșilor. Dar care? Aceleași reci cifre, aceleași obsesive tipografii, prețuri pe bucată sau anuale, numere de catalog din B.A.R.. Patru ediții ale Revistei…, două perioade: 11-18 Decembrie 1911, 4-12 Februarie 1912.
Cu unii zgârcit, cu alții mai puțin, dar tot fără tematica articolelor, fără un citat din textul lor. I-au atras însă atenția domnului Frâncu numele colaboratorilor aceluiaș doctor Valerian Gheorghe Negrescu care emitea rapoartele de la 1906…, aici botezat Valeriu, francezi, belgieni, Florean de Courmelles, Mary Davy, Pascal Serph…, toți în primul an de funcționare, din Ianuarie 1913 până la finele anului. Din ianuarie 1914 până în Iunie, comitetul de redacție a avut doar personal medical român: Thiron, Radu Chembach, Titi Dumitrescu și D. Popescu. Numele demersului științific – Revista Intereselor Sanitare, 16 numere.
Grozav an și-a ales V. G. Soutzo, cavaler al penei, ,,bogat efemer”, 1913 pentru a-și descărca glumele în orașul epigramei, la concurență cu maeștrii. Cu toate că domnul Oproescu face o caracterizare sumară defavorabilă articolului program, o epistolă în versuri către cetățenii urbei, mă tem că are dreptate, dar n-aș fi folosit ,,Start greșit,… umor și literatură în dificultate…”, e mai puțin de atât, prezentarea directorului-proprietar, introducerea atotvăzătorului Sache Pontu, personajul după care a dat numele acestui demers, ,,Revistă umoristică și literatură bilunară”, nu are de la un rând la altul sens, frazele sunt anacolutice, că tot învățai un cuvânt pretențios, când te aștepți să spună că are de gând să înțepe vreo figură cunoscută sau un obicei nefiresc, alege să declare că ,,Are doar un singur prieten”. Și altele. Preia din alte publicații titluri cu vechime, ,,Informațiuni”, ,,Cronica teatrală”, ,,Cronica rimată” și adaugă câteva personale: ,,Sacul cu glume”, ,,Mica publicitate veselă”, ,,Amorul în județ/țară”, etc. Vrute și nevrute în cinci ediții desfășurate în perioada 24 Februarie – 18 Mai. Același an.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share