De Rîmnic, de bine! – Rebirth

După fiecare noapte vine o zi. Mai bună ori mai rea ca precedenta dă speranțe, dar aduce și durere.
Ne-a ferit tehnologia ultimilor ani de nebunia conflictelor fără rost. Bune ori rele, generațiile următoare au o moliciune de speriat în felul de-a fi, sunt mânate de instinctul personal de a trăi fără să mai țină seama de nimeni altcineva, n-au altă preocupare în afara telefonului, tabletei și calculatorului personal, bucuria plimbării nesfârșite cu automobilul este inexplicabilă, ca să nu punem la socoteală privitul îndelung în oglindă și plăcerile nevinovate ale vieții. Cum nu m-am văzut un combatant feroce niciodată, nu-i văd nici pe tinerii actuali și viitori făcând pași decisivi în sensul suprimării semenilor. Poate pentru un atac rural de bătrâni mai este nițică sămânță încolțită prin birturi sau pe șanț, dar încet, încet aceste manifestări barbare tind să ia o pauză istorică binemeritată, dezbrăcarea la propriu de ițari și la figurat de tradițiile populare, fac indivizii să renunțe la bestialitatea datului în cap, măcar și pentru a nu-și murdări țoalele de materii
sanguine care nu mai ies la spălat.
Renașterea este titlul propus de comitetul redacțional pe unde s-au perindat destule figuri reprezentative ale curentului național-liberal, începând cu Al. P. Tătăranu, Vespasian I. Pella, Ștefan Sihleanu, Nicolae Gâlcă, Pompilie A. Antonescu, Gheorghe C. Cernat, I. I. Mihăescu, T. Marinescu, E. Ioanide. De la subiectele propuse de dânșii în anul de debut, 9 Ianuarie 1900, și ca un pasionat de matematică nu pot să nu remarc combinația 09.01.1900, și la final, 18 August 1907, pornisem disertația de la începutul incursiunii mele. Este vorba despre cele două răscoale, cea de la Buda din octombrie 1900, reprimată cu furie de autorități, cu un bilanț dezarmant de morți și răniți trecute în contul armatei și vestita rebeliune a țăranilor din 1907, care anunță finele unor mentalități și comportamente medievale românești, dar și ale celor 118 publicări săptămânale și chiar zilnice ale acestui longeviv ziar. Se amintește cu mândrie despre cei 17 ani de activitate enciclopedică ai Gazetei Săteanului, se stipulează concertul Societății Filarmonice, se face o statistică a bibliotecilor rurale ce iau amploare și bineînțeles există din belșug literatură de cea mai bună calitate semnată de directorii-redactori ai gazetei, dar și de alte personalități locale și naționale: Spiru C. Haret, G. Niculescu, Caion, Cincinat Pavelescu, Alexandru I. Zamfirescu, N. Rădulescu-Niger, Gheorghe Horhocea, Elena I. Dăscălescu, Ar. C. Murgescu și Grigore Mărunțescu. Sărbătorile de iarnă îi determină pe național-liberali să îndulcească tonul articolelor și să ofere râmnicenilor un supliment intitulat Renașterea de Crăciun, la 25 Decembrie 1903.
Se vor mai naște oare oameni care să se pună pe sine în bătaia puștii pentru obrazul altuia? Mi-e că nu. Dacă mai avem parte de un jurnal râmnicean numit Renașterea, este pentru că s-a găsit cineva care să se erijeze în avocatul unui confrate. Binefăcătorul se numește Vasile Șerban, beneficiarul Victor Dimitriu. Textele numărului unic de la 14 Iunie 1929 nu țin în fața cititorilor doar pledoarii în favoarea ,,reclamantului” intrat fără voie în ,,cauză”, ci atacă și organul de presă țărănist Vremea Nouă.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share