De Rîmnic, de bine! – …, oraș iubit…

Era un cântec, spectaculos pe dinafară, dar lipsit de conținut prin măruntaie, o încercare de a trimite eterului, prin fir, glumele și glasurile fondului cultural local.
Nu mai sunt multe, vreo două, trei, le dăm gata iute! Dilema străbunilor continuă și astăzi, unii spun nearticulat, alții articulat, unii circulă cu î din i, alții cu â din a, dar stați fără grijă, tot despre urbea noastră este vorba și cred că orice așternere pe hârtie sau vorbă în vânt denotă că nu este unul oarecare, ,,la din contra”. Așa o spun toți cei ce au vrut să facă din Râmnicu-Sărat sau Râmnicul-Sărat o ,,gazetă cu adevărat independentă”, așa o declară Victor Dimitriu, așa o spun și eu, fie ,,… oricât de slabă, cât de modestă…”, o publicație poate face tot ce nu au putut face istoricii, politicienii, profesorii și revoluționarii, poate cultiva spiritul, poate îndrepta comportamente, poate alfabetiza și trezi la viață mase largi de cetățeni. Cu toate aceste argumente expuse, sunt încredințat că semnatarul cronicii versificate, ,,Expresionism de iarnă”, a cam exagerat, exista un singur spital, ca și azi, oamenii sunt și mici, sunt și răi, dar nu cred că erau numai din aceștia pe atunci, iar în privința străzilor se contrazice pe sine, spune undeva ,,același colorit oriental, cu străzi înguste și strâmbe”, iar în alta ,,În orașul cu o stradă…”. Rămân fidel domnului Oproescu pentru corectitudinea informațiilor, cel puțin cele matematice, făcând socoteala după promisele ,,… 1 și 15 ale fiecărei luni” și după precisele date ale domnului Frâncu, adică 15 Decembrie 1924, 1 Ianuarie 1925, 3 Noiembrie 1925 – 15 Martie 1926, 6 Iunie 1926 și 9 Iulie 1927, avem exact 13 ediții. Dar nu-l pot contrazice nici pe domnul Frâncu care pune în paranteză 29 de numere. Până la verificarea pe care mi-am propus-o în viitor, vi le dau ca în ,,carte”. Specificul publicației este cultural, un N.Ionescu, un Constantin Anastasiu, Ion Gane, Nicu Oprișenescu, Vladimir Ciudra, Gheorghe Mărculescu, Dem Dimitriu și alții, în frunte cu directorul Marg. Z. Ionescu se apleacă spre teatru, literatură, cărți, personalități și știri diverse de la o margine la cealaltă ale județului. Geaba se lamentau de soarta stagiunii teatrale, am avut și dintr-asta, de faptul că un Tănase, Brezeanu, Jean Atanasiu nu mai calcă pragurile sălii de reprezentație dramatică ori comică, nici astăzi lecția nu a fost învățată.
La 25 Aprilie 1920, se căutau votanți pentru o siglă cu două ciocane încrucișate, iar Râmnicul Socialist, ,,Organ periodic al Secțiunii Partidului Socialist și al Sindicatelor muncitorești din Râmnicu-Sărat”, spera să atragă atenția printr-un număr unic. Nu lipsește binecunoscutul îndemn muncitoresc de pe frontispiciu și un citat din Karl Marx.
Atunci fusese praf în ochi, de asemenea și o indiferență majoră, dar și o neîncredere firească în unii care veniseră să propună ceva irealizabil în acea Românie din acele timpuri. La 1945 nu mai era aceeași situație, avusese loc un război dezastruos și poporul se săturase să tot moară în numele regelui, burghezilor…. Râmnicul Nou, chiar dacă afișa ,,Organ de luptă democratică”, ,,Organ al Comitetului Județean P. C. R.”, ,,Organ Raional P. M. R. și al sfatului Popular Raional”, facea aceeași politică, a muncii fără preget!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share