Paràlele – Șaptăzăși de parale și una

Așa am un obicei de scriere…. În locul anului curent, îl tot pun pe cel trecut și de când cu luna mai și zilele onomastice ale câtorva prieteni și foști colegi, dactilografiez pe cel al nașterii, conținător de numărul prim 19 și pârdalnicele cifre 6 și 9, sucite anume ca să dea gânduri unora….
Dacă pun două cuvinte alături, guvern și popor, la o privire gramaticală de clasa a patra constat că au același gen, masculin, contrar fanteziilor unora care tind să efemineze conținutul unei țări și să-l pună în poziție ingrată, sub cel care administrează și mai mult de atât, să găsească o relație ,,fizică”, de altfel plăcută, în care acest vârf de lance statal, guvernul, își satisface plăcerile, după voie, cu ,,bietul” popor. Este a nu știu câta oară când întâlnesc astfel de reprezentări vulgare, în sensul explicit sexual, bolnave, exagerate, scornite de pictori de ocazie, dornici să găsească o conjunctură prin care să sublinieze un lucru ce în mod firesc nu se întâmplă niciodată. M-am oprit asupra imaginii-medalion tocmai fiindcă tipologia facială și corporală ale anticilor greci sunt puse la modul degenerativ să inducă un tipic anormal, perpetuat de multă vreme în capetele chiar luminate, cum că poporul este vulg și guvernul locul unde se preface sângele din roșu în albastru.
Eram încredințat că indivizii nu mai pot fi îmbrobodiți, că mințile agere pot gândi fără umbră de tăgadă la cum stau lucrurile cu adevărat, gândeam că morții sunt morți și de înviat nu mai înviază. M-am înșelat. Menajeria politică scoate din grajdurile domnești toți bidiviii, mârțoagă și cal de rasă și-i pune să alerge în fața, spatele și lateralele jocheului pornit în cursa electorală. Să nu vă treacă prin gând că are vreo legătură ce am afirmat cu jocurile politice locale, câtuși de puțin, deloc! Am zărit aseară în treacăt o figură cu ,,carismă”, un ins pe care-l crezusem ,,decedaf”, ,,înmormântat” și cu parastas de șapte ani făcut, toate politice, și mi-am făcut cruce cu limba printre fărâmele mestecate în gură, căci mâinile erau ocupate cu o furculiță și un cuțit. N-am reușit să scuip în sân, seara stau nud de la brâu în sus pentru a beneficia din plin de căldura darnică a centralei termice. Dansatorul michael-jacksonian a reapărut în prim plan, Tălmăcean, deh, una dintre cheile luării de minți, cu sau fără activitate cerebrală, unul dintre mulții propovăduitori de țară nouă, de bogăție fără muncă, de bunăstare din furt de la unul la altul.
Întorcându-mă la primul subiect, tind să cred că artistul plastic închipuia în cercul acela de vicii acea perioadă când, după ce turma fusese la muls de țâță electivă, a trecut la procreere de noi nătângi, de încuviințători de omor în piața publică, deoarece…. Este greu de crezut că așa ceva s-a putut întâmpla în plin secol al reinventării umane, al punerii de sine pe întâiul plan, așa cum nimeni nu și-ar fi închipuit că un ,,Hister” poate păcăli până la crimă o Europă întreagă. Și când cuvintele ajung să guverneze popoarele….
Îmi place să cred că sunt unicul politician din țara aceasta, că programele stocate în creierii mei sunt cele mai bune, că sunt cnducătorul propriului meu stat, că sunt singurul meu angajat și patron totodată, îmi place să fiu liber! Așa m-am născut și sunt sigur că așa sunteți fiecare dintre voi, parlamentari al propriilor idei, miniștri în cabinetele de subzistență, judecătorii propriilor fapte, organul fiscal al bugetului familial, nelistat pe nicio înroșire de obraz, îmi place să mă numesc cetățean onorabil. Și cer același lucru în schimb.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share