Paràlele – Șaizăși de parale și șapte

Este a doua oară, sper ultima, când mă folosesc de un actor-personaj, Bean, pentru a da ghes unei teme să se nască. Rolul meu este să stau într-un colț și să observ.
Oamenii rămân aceiași, la orice an din istorie i-ați căuta, cu stupoarea individului nou, constatarea naște răspunsuri aproape invidioase: bă, al…! Să nu vă mire nimic, nici cum sunteți, nici câți și nici alte statistici să nu vă treacă prin gând. De ce a supraviețuit orașul după dezindustrializare? Uite-așa, de frică, de foame, de gânduri negre peste noapte. De ce tocmai după ani de infertilitate și tratamente grele femeia rămâne cu burta la gură? Fiindcă deznădejdea se lasă moale și pe principiul ,,Fie ce-o fi!” muierea, soața plină de obligații, devine pentru prima oară iubită. De ce după înfiere, de data aceasta, femeia rămâne gravidă? Mai simplu răspuns nu există: mama stearpă este atât de invidioasă pe cea ,,vitregă” încât se hotărăște să-i dovedească contrariul.
Închipuiți-vă că naivul din mine a încercat să citească și ceva filozofie: patru pagini din Freud, cinci din Schopenhauer. Accedentul la înțelepciune și geniu, același eu, n-a înțeles o iotă, n-a putut cataloga experiențele de transcedent decât informații ciclice de tip redundant, în sensul românesc, dar și cel de limbaj de sistem de operare Windows, care la ,,citirea” informațiilor de pe un banal CD bate pasul pe loc aidoma unui ac pe șanțul unui vinil deteriorat. De aceea din limba făuritorilor de precepte psihologice nu voi învăța niciodată mai mult de un ,,a fi”, ,,a trăi”, ,,a pricepe ca un om simplu”. Să fie clar, adjuvantele, augumentările adevărurilor simple țin raționamentul captiv și în loc de o cale dreaptă, scurtă, tind să ramifice încrengăturile cerebrale la infinit, tind să îngreuneze căi banale de soluționare. Dacă explicația ar fi la obiect, ar depăși granițele misticismului, care nu este decât un mijloc de ambiguizare a realității, ar lua vălul de pe ochii evidenței. Vă întrebați dacă extratereștrii au făcut piramidele și ciopliturile hieroglifice? Răspuns: extratereștrii suntem noi! Se naște încă o nedumerire: de unde venim? Vă poate răspunde chiar Darwin: din copac, deoarece estraterestru înseamnă din afara pământului. Atârnat de crengi, se cheamă că nu atingi scoarța Terrei.
Vedeți dară că tainele se pot desluși pe dată. Un confrate, de după moarte, face apologie în scrierile dumnealui despre trei fapte catalogate drept inexplicabile: deși încercările de exterminare a unei părți din rasa umană în timpul războiului, oricare, au redus populația, la momentul terminării lui se recuperaseră deja pierderile; hingheriada și eutanasierea rasei canine, vagabondardă, s-a dovedit inutilă, cățelele au fătat mai dihai după; în final, problema unor concentrări de abatoare în zone unde exista excedent de animale de sacrificiu, locuri unde pe cât se tăia de mult, pe atât creștea numărul de animale vii. Ultima problema nu avea ce căuta printre dubii, este falsă și cu un răspuns-întrebare ferm, economico-capitalist: păi unde să fie mai lesne să crești un animal decât într-un areal în care eforturile de întreținere și costurile sunt mai mici? La primele două este la fel de simplu: când se vede omul amenințat, procreează mamă, mamă! Și cine credeți că sunt mai libere și mai cugetate la numărătoarea vieții, nu femeile? Văduve ori mame jelindu-și feciorii și bărbații căzuți pe front, nu credeți că ar face orice pentru a echilibra balanța pierderii, cu oricine și oricum? Despre câini, de bine! Au ei un limbaj al lor… și numai cățea îmbârligată să nu fii!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share