Paràlele – Șaizăși de parale și cinci

N-am reușit ce-mi propusesem în scurta disertație din episodul precedent și nici în acest moment nu sunt convins că voi face pe cineva să priceapă: ce-a fost nu se mai întoarce.
Dau ocol orașului și-mi iau fabricile la întrebări, care și de ce n-a mai vrut să funcționeze, cu ocazia aceasta poate îmi liniștesc și compatrioții cu argumente simple, cu lovituri în mantinelă și carambol. V-ați mira să aflați că tocmai grânarul țării este cel de la care i se trage economiei râmnicene, mai precis de la dezmembrarea agriculturii, visul amânat mii de ani al țăranului român de a-și lua bucata de pământ înapoi. S-a stricat CAP-ul? A murit și IAS-ul, crescătoria de pui, ferma de porci, livada, deci prima fabrică, cea de preparate conservate era sortită închiderii, CFR-ul se restructura, transportul pe drumurile lui devenise costisitor. Problema nu era singulară, cea mai stringentă dintre ele rămânea procurarea materiei prime, cât mai multă, dar de unde? Fiecare își luase câte doi meri, doi peri și un vișin la împărțeală, directorul, cât de manager ar fi fost el, lăsând la o parte interesul propriu, ochiul făcut de halele impunătoare…, n-ar mai fi putut salva din intreprindere mai mult de o secție, ceea ce s-a și întâmplat în prima fază, pomii tăiați nu mai dădeau rod, porcii nu mai creșteau decât în ogradă. Că veni vorba de godac, din pricina lui s-a prăpădit de ,,dor” abatorul, după care prin efect de bumerang și fabrica de lactate și brânzeturi: din pământ făcută, în țărână întoarsă. Ehei, ce-a mai plâns Intercoop-ul după MC5 și 10, după cabinele de escavator, dar ce bocet a fost după reparat de tractoare și camioane și ce înmormântare după ce nici căruțele nu se mai vindeau. Umpluseră curțile țăranilor, dar și devizele ajunseseră să depășească bunul simț. Picându-mi unul între degete constatasem că muncitorii erau bifați cu doar 25% din câștig, restul încăpeau echitabil în buzunarele ,,frecătorilor de țipar”: portar, șofer, merceolog, maistru, secretară, femeie de servici în biroul directorului și directorul, pardon, șeful SC…. Oricum, tot la faliment se ajungea, cum se spune la noi despre unii, de căruță. La țigări nu m-am priceput niciodată, dar mahoarca de Râmnic o știa și ăl de sugea la țâță, o otravă, un rebut dat în ultima perioadă de huzur industrialo-privat pe sub mână după superlativul preferențialului. După, potopul. Și în cazul mastodontului de cărămidă roșie tot agricultura este principalul acționar la destructurare, cu toate că a contribuit substanțial și rabatul de la calitate și…. Să mai dărâmăm una! Turnătoria, de exemplu. La o primă ocheadă, ce mare lucru fusese? Patru ,,pari” de beton, niscai sticlă, un acoperiș…. Adăpost pentru toată suflarea ce nu fusese naționalizată la sat, ce se descătușase din frâul dogmelor populare, o gloată avidă de un loc în panoplia figurilor marcate de statut urban, un soi de sămânță căruia îi răsărise un moț albastru, dar pe dedesubt era incolor, ultima speranță pentru apartament, mobilă și mașină cu număr de înmatriculare Bz, via Rm-Sărat, ultima strigare. La oraș sosiseră țărani, rupți în dos, desculți, din el s-au întors domni, muncitori calificați, maiștri, fudui nevoie mare, turnători de capace de canal și bucșe, numai că ambele împărțiri teritorial administrative au metode de aducere la conformitate. Fabrica s-a închis fiindcă mai mult de un nisip de matriță, asemănător pământului de sclivisit pereții colibelor, nu știa face, sclipirea lui era o chemare subliminală spre glia de baștină sau altele…. În concluzie, destructurarea s-a datorat în bună parte aspirațiilor înalte, dezideratelor noi și oportunităților create prin deschiderea granițelor, trezirea țăranului liber ce zăcea programat de mii de ani în fiecare formator de matriță și descendent al lui Hefaistos. Pentru Confecții a fost destul de ușor, chiar dacă moașele chiuretajului au fost destul de nepricepute și nu le-a reușit de la prima încercare uciderea fătului conceput din două ghemotoace de ață. După ce frontul se retrăsese și armata fusese trecută la demobilizare generală, costumul kaki, principala sursă de hrană pe traiectul omfalic al fluxului tehnologic, dispăruse din meniul principal și cu el o parte din turmele de fecioare prihănite de fluxul industrial, pogorâte valuri, valuri la patru după cea amiază și la miez de noapte către stabilimentele proprii. Și ceea ce nu omori din întâia încercare, iese sigur din a doua. Cum era dictonul? Divide et impera, parcă, sau fă-te frate cu concurentul și apoi închide-l. Cam așa au stat lucrurile. Chipurile, o doamnă de Focșani avusese milă de bietele muieruști, singurele practicante și prestatoare de muncă din localitate cu statut stabil, le oferise un crai moldovean pe post de soț de-al doilea, după ce precedentul își dăduse obștescul sfârșit pe câmpul de luptă capitalist, până a hotărât că mariajul dintre regatul lui Bacinski și cel al lui Ghinioiu este un fals tratat de croitorie.
Frânele se zice că merg, micul colos nu face zgomot, a devenit atât de fiabil încât muncitorii își vorbesc în șoaptă ca să nu deranjeze secțiile pline cu mașini de ultimă oră, unele în lucru, altele în conservare. Asta cere dârzenie dar și noroc, când ești aproape unicat pe piață este mai lesne să poți funcționa, chiar într-un sistem dezasamblat până la ultimul șurub, dar fără dorință de a merge înainte, fără consultarea pulsului economic mondial, deoarece doar așa mai poți ajunge la competitivitate, nu poți menține un nume pe harta produselor de bună calitate. Asta cere un om.
Din păcate, acesta n-a fost nici la Șuruburi, că tot vorbirăm de un pion al său, nici la Cobuz, la Metal-lemn-chimie, la Mobila, la ICS și în alte mici secții ce s-au vrut între cele ce aduc o pâine pe masa cetățeanului după o zi de trudă fizică la Râmnicu Sărat.
Am un citat update-abil de pe site-ul primăriei care m-a pus pe gânduri:
,,Industria – este principala activitate economică a municipiului Râmnicu Sărat cu o pondere de 66,9 % la venitul local. Municipiul dispune de o industrie cu ramuri diversificate : industria energiei electrice este reprezentată de o socientate de distribuţie a energiei, industria constructoare de maşini şi prelucrarea metalelor este reprezentată de două turnătorii de fontă, o fabrică de garnituri de frănă şi etanşare, o fabrică de mecanică fină. Industria chimică – o societate de regenerare a uleiurilor petroliere uzate. Industria materialelelor de construcţii produce în localitate bolţari (cărămizi din beton) şi pavele. Industria alimentară este foarte diversificată, produce produse de panificaţie, lactate, preparate din carne şi din legume şi fructe. Industria pielăriei şi încălţămintei produce încălţăminte şi articole din piele. Industria de confecţii are o bună reprezentare în municipiul prin 16 unităţi.
Mica industrie reprezintă 2,5 % din economia locală, principalele domenii acoperite sunt acoperite de prelucrarea lemnului, fabricarea mobilei şi producţia de paleţi.”.
Dacă dumneavostră considerați că asta înseamnă economie….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share