Ora de muzică 183

3111650702_80b497e652_z
Muncă multă, material deloc facil, oameni de valoare și cu zecile. Una a fost în studio, alta pe scenă, unii la înregistrări, destui din afară la concert.
Acompaniamentul vocal de pe disc îi aparține grupului The Webb Sisters, două surori englezoaice, Charlie și Hattie, provenite dintr-o familie în care muzica era la ea acasă. Nu la fel ca la ceilalți amintiți anterior, tatăl era antreprenor de tobe, iar mama antrenoare de tenis…. Asta spune Wiki, pagina oficială a celor două le declară născute într-o familie de muzicieni. Dacă nici ele nu știu…. Și știu destule. În primul rând sunt multiinstrumentiste, Hattie, blondă, înaltă, a ales harpa, una de dimensiuni reduse și mandolina, Charlie, mai scundă, șaten-roșcată, cântă cu chitara, pianul, tobele, la fel ca cei doi frați, Brad și Rocco Rands, în al doilea rând sunt două voci care au ,,speriat” destule urechi avizate, armonizarea lor ducând la epitetizări de genul ,,angelice”, ,,sublime”, ,,excelente”, ,,eterice”, ,,senzaționale”, ,,surprinzătoare”, ,,talentate”, ,,fete cu halo”…. Cineva a declarat că aceste două superbe glasuri l-ar determina pe George Harrison să danseze în mormânt. Cine are, are! Capacitățile lor, frumusețea duetului au determinat cariera muzicală în plină desfășurare și ascendență, au fost invitate să cânte prințesei Ana, dar și suveranei, Regina Elisabeta a II-a, au reprezentat Anglia la a 400-a aniversare a Americii, au trei albume valoroase, atingând prima poziție timp de o săptămână pe platforma iTunes și BBC Radio 2. Primul, Pice of Mind a apărut ca urmare a stilurilor folk-pop britanice și din State pe care le cântă de obicei și propunerii lui Johnny Pierce de a înregistra în ,,patria muzicii country” Nashville, în 2000. Daylight Crossing se editează în 2006, iar Savage în 2011. Activitatea lor are și coordonata backingvocals, fie în camera antifonată de recordare, fie în reprezentațiile sută la sută live, nume cu ștaif folosindu-se de atuurile ,,privighetorești” ale lui Charlie și Hattie: Richard Thompson, Jamie Cullum, artistul cu care Brad, fratele lor performează, Rufus Wainwright, Gotye, Jason Mraz, James Morrison, Kubb, Katie Melua, Leya și Joe Echo. Unui singur nume i-au rămas fidel și oriunde se află acesta, sigur le veți găsi și pe ele: Leonard Cohen. Și pe unde n-a fost nea Leon, mă săturasem eu de ,,bisurile” de la Sala Palatului, dar de respectat tot se respectă un muzicant de talie internațională și bineînțeles efortul: doar în trei ani, 2008-2010, a susținut 247 de concerte. Chapeau!
Sting a ales doar spuma. El, muzician versat și versatil, avea nevoie de un ultim ansamblu care să satisfacă și să întregească nevoile deosebite cerute de melodii ca cele cuprinse în If on a Winter Night. A fost să fie dintre cele mai bune: Stile Antico. Ansamblul are exact șapte ani de activitate, interpretează într-un mod inovativ toate piesele cuprinse în acest stil antic, pornite din compozițiile polifonice ale lui Palestrina și Monteverdi, doi pionieri ai punerii bazelor teoretice pentru cântecul coral, premergătorii contrapunctului. Încă de la prima reprezentație a mișcat publicul din Europa, obârșiile fiind insulare, dar și în America de Nord, înregistrările lor vânzându-se de minune sub sigla casei de producție Harmonia Mundi. Premiile n-au contenit să apară, primul fiind decernat de Grampphone pentru Early Music, au luat Diapason d’or de l’année, Edison Klassiek Award, Preis der deutschen Schallplttenkritik și două nominalizări la Grammy. Corul mixt este la acest moment format din 12 persoane, fără dirijor, ceea ce implică o atenție sporiă între membri, cunoștințe temeinice, dar și o legătură umană strânsă. Avem trei surori, Helen, Kate și Emma Ashby, pe Rebecca Hickey, Eleanor Harries și Katie Schofield, iar bărbați pe Jim Clements, Andrew Griffits, Benedict Hymas, Will Dawes, Tom Flint și Matthew O’Donovan. Colaborările lor au avut parte de prestațiile deosebite ale sextetului de coarde Fretwork, un grup ce cântă pe niște surate ale instrumentelor de astăzi, de diferite mărimi, cu șase corzi, cu arcuș, dar în poziția de abordare a violoncelului, ale pianistului Marino Fomenti și orchestrei B’Rock.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share