Ora de muzică 181

image
La ce mai trebuie școală? Ce, nu merge și după ureche, nu cântă lăutarii noștri fără ,,boabe” în față?
Se poate, nu zic nu, tot niște game fac și ei, niște arpegii, intervale, triluri și alte ,,floricele”, din învățătura deget cu deget se poate ajunge la performanțe nebănuite, dar nu este cazul lui Ibrahim Maalouf, trompetistul cu număr doi alăturat de Sting lui Botti, acesta a urmat rigorile studiului clasic începând cu șapte ani, iar primul care l-a îndrumat și pregătit în spiritul universalității muzicale a fost…. Cu cine să încep? Cu tatăl, el și-a inițiat fiul în studiul acestui deloc facil instrument, un obiect muzical de suflat pe care Nassim l-a prefăcut considerabil, punând trompeta în ipostaza emitentei sfertului de ton, pentru cântatul pieselor de tip oriental, locul natal al gintei Maalof fiind Libanul. Nassim este recunoscut din 1960, ca și Don Ellis, drept pionier al uzitării și interpretării speciale, pentru care este nevoie de rare calități fiziologice. Ibrahim a avut parte de o educație specială, calitățile artistice fiind cultivate genetic, pe lângă un tată celebru, elev al unei alte figuri marcante, francezul Maurice André, inventator al unei trompete mai mici, Piccolo Trumpet, pe care o găsiți pe materialul trupei Beatles, Penny Lane, are o mama cântăreață la pian, Nada, un unchi, Amin Maalouf, care este scriitor și un bunic Rushdi Maalouf care se ocupa de jurnalistică, poezie și muzicologie. Și cum să nu ajungi la rându-ți cunoscut pe plan internațional când încă de la 9 ani ești purtat prin Europa, când tatăl își dă girul pentru un duo cu fiul și cântă împreună un repertoriu variat, de la baroc până la stilurile muzicii clasice contemporane și cele arabe? Nici Vivaldi nu este ușor de abordat, nici Purcell, cu atât mai puțin Bach, căruia i-a ,,furat” cea mai bună performare a celui de-al doilea Concert Brandenburgic, considerat ca având cea mai dificilă partitură din repertoriul clasic de trompetă, la doar 15 ani. Cu toate acestea, adolescentul Ibrahim termină un liceu cu specializarea matematică, nicidecum muzică, dar după, participă la un curs de doi ani predat de Gérard Boulanger la Conservatorul regional din Paris, apoi la unul de trei ani la Conservatorul Național Superior de muzică și dans, curs obținut, ca și precedentul, prin concurs deschis, o competiție între aspiranții la studii superioare. Ambele școli le-a terminat ca șef de promoție, dar, în aceeași perioadă participă la multe alte bătălii muzicale naționale și peste hotarele Franței, reușind să strângă între 1999 și 2003 cinsprezece premii și o bogată experiență ce îi va fi de folos în noile abordări ale diferitelor genuri muzicale, în special jazz. Cariera lui nu se rezumă doar la interpretările de excepție pe trompetă, este un compozitor foarte apreciat pentru melodiile de pe cele 8 albume proprii, pentru muzica de film și cele peste 15 lucrări clasice aranjate pentru orchestre mici simfonice și cor. Peste toate acestea este un pedagog apreciat pentru tehnicile de improvizație pe care le predă la Conservatoire à Rayonnement Régional din Paris tuturor tinerilor mizicieni clasici, la toate instrumentele și un colaborator de bază pentru mulți artiști consacrați: Vanessa Paradis, Juliette Greco, Archie Shepp, Salif Keita…. În 2010 este recompensat cu Revelația instrumentală a Anului la premiile jazz franceze, Victoires du Jazz și cu Best World Artist la French Music Awards în 2014. În 2013, discul Illusions stă pe poziția întâi timp de patru luni în topurile jazz al clasamentelor franțuzești. Așa, mai da! Că ne-a călcat și nouă pragurile….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share