Ora de muzică 178

image
Greul s-a dus, m-am eliberat pentru o perioadă de încărcătura emoțională necesară interpretării partiturilor și conținutului epico-liric al poeziilor. Înhămat în frâiele unui astfel de călătorii, am constatat că trebuiesc cunoștințe temeinice oricărui observator și comentator muzical, altfel n-are niciun drept să cuvânte.
Despre semeni, dacă nu lezează, poate trăncăni oricine, orice. Prezența debordantă, siguranța, dar și ușurința pe care doar un om matur o are mă determină să încep cu tânărul Tickell, Peter, sufletul petrecerii de pomină de la Durham, prezent pe albumul If on a Winter Night doar pentru Soul Cake, dar vioara întâi la spectacolul de prezentare. La treizeci de ani împliniți anul acesta se poate lăuda cu un portret remarcabil, schițat încă de la vârsta unui licean ce abia se pregătește să termine primul ciclu, călit de sora de tată, implicat în proiectul acesteia, ,,The Kathryn Tickell Band”. În cei șapte ani, cât i-a fost membru, a bătut Europa prin toate marile evenimente, festivaluri, televiziuni, dar în timpul pauzelor concertistice a simțit nevoia, la un an de la împlinirea majoratului, să se încumete la formularea ideilor noi ale trupei scoțiene Peatbog Faeries, încadrate în cvartetul stitlistic turbo-folk-jazz-fusion. Datorită lor, saxofonistului virtuoz Nigel Hitchcock și trombonistului Rick Taylor, Peter evoluează, învață tehnica improvizației complexe și are parte în câteva rânduri de un public numeros, peste zece mii de suflete engleze, canadiene…. În 2006 marșează la nebunia celor de la Maybe Myrtle Turtle pentru prestații dintre cele mai trăznite și mai lipsite de grandoarea festivalurilor jazz din urmă, cântă în baruri de rockeri, cluburi, sufragerii, castele, la petreceri interzise și după datele biografice postate pe pagina lui, vă invit să îi cercetați lucrușoarele virtuale, o singură dată într-un autobuz etajat. A cules și de la acești parteneri ,,gig”-urile necesare unui muzician de talie mondială, R.J. Humphries i-a fost model, așa cum și acesta prinsese frânturi din Frank Zappa, Springsteen… și împreună scot două discuri, Bishwacka și Hotel Fandango. Of, talentul ăsta, lumea asta care nu se cheamă nicidecum România! La 22 de ani să ți se comande să compui muzică pentru un film, pentru noi ar fi ceva de neînțeles, era de fapt, fiindcă azi ,,creează” toți… cu două loop-uri împrumutate. Peter s-a descurcat, Pirsuit of Happiness a ieșit un film bun, o peliculă despre oamenii din județul Durham, despre care pe Channel 4 s-a vorbit elogios. Concertul din 2009 cu Sting a avut dublă semnificație, spuneam prezentare și am aflat prin intermediul paginii lui Peter că spațiul, catedrala Durham, împlinea 900 de ani de la construire. Primul band, un trio pus la cale de Tickell, numit Fatal Frontiers, scoate primul EP în 2011, unde Peter este violonist, chitarist, keyboard-ist și solist vocal, Dan Rogers ocupându-se de bas și Martin Douglas de tobe. În același an participă în cadrul faimosul grup de șase format de Sting pentru o serie de spectacole avându-i protagoniști pe Dominic, Colaiuta, Sancious, Jo Lawry și Rufus Miller, fiul lui Dominic, iar în 2014-2015 la turul internațional numit On Stage Togheter alăturat cuplului Sting-Paul Simon. Tânărul nostru multiinstrumentist nu stă pe gânduri, cântă oriunde este solicitat, de data aceasta se mută la Berlin la finele lui 2012 și împreună cu producătorul său scoțian mai pun de-o trupă: Cut Lip. În ianuarie anul acesta a mai adăugat una: Birdy.
Și cum să nu fii neliniștit la 30 de ani când oricât de mari ar fi exagerările despre talentul tău, fierb în tine muzicile toate? Unii l-au numit Paganini, Chicago Daily Herald s-a aventurat să afirme că interpretarea sa poate rămâne de referință încă 25 de ani peste cei prezenți, un american i-a zis-o de mamă, mirat că deși e din nordul Angliei, cântă al naibii de bine country.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share