De Rîmnic, de bine! – Austrul…

Neamțul de oriunde e tot neamț, că a dat în stânga și în dreapta nu contestă nimeni, dar a dat științific și nici aici nu încape îndoială.
Treaba lor cu războaiele, au stat ori nu bine la capitolul tehnică militară, au fost ori nu mai deștepți, știe istoria. Tot ea ne dezvăluie frânturi ale caracterului acestor neamuri, perseverența și încăpățânarea de a-și ține promisiunile. Nu încap paralele între țara pe care au ocupat-o, mai cu forța, mai pașnic, fiindcă aici este scris negru pe alb cum au intrat în clădirea primăriei râmnicene și i-au făcut vânt primarului, și plaiurile lor, dar nici între oameni, l-om fi avut noi pe Eminescu, dar tot Goethe este mai dihai. Nici ziarele nu le putem așeza pe același palier, cel puțin la constanță. Kriegs-Zeitung 9. Armee/ Jurnalul de Război al Armatei a 9-a, împărțit la apariție între Sebeșul Săsesc și Râmnicu Sărat, se dovedește cotidianul cu cel mai mare număr de ediții publicat vreodată la noi. Începând cu 29 Septembrie 1916 și finalizând pe 29 Septembrie 1918, nu cred să fi scăpat o zi fără să dea de veste atât cititorului civil, cât și celui înregimentat, cu diferența că pentru unii costa zece bani, iar pentru ceilalți era gratis, despre starea frontului, comunicate ale Marelui Cartier General al Antantei, programele Cinematografului și Teatrului Comunal ale urbei, lansări de carte și destule alte știri și informații. La 31 Mai 1918 se aniversează cele 600 de apariții cu un număr jubiliar. Despre asta vorbeam.
Și despre ale noastre în continuare. La Luptă, ziar săptămânal, a piedut ,,bătălia” propusă după numai două publicări, la 1 și 8/15 Noiembrie 1891, tipărită la Focșani și administrată la Râmnic, dar și cu o filială pariziană, încearcă să facă ordine în ,,… haosul de idei ce bântuie societatea…”. N-a reușit nicidecum, dar numai cine nu încearcă, nu izbutește!
Liberalul, ,,Ziar politic” de tip unicat, i-a scăpat domnului Oproescu, există însă în vederile concetățeanului Frâncu, care îi trasează o schiță sumară, amintind de susținerea membrilor pentru viitorii conducători locali ai Partidului Național Liberal, Costel Tătaru și Al. Orășanu, angajați pe cale propagandistică să administreze și să gospodărească ,,comuna”. Girantul responsabil de conținutul materialului publicistic era T. Dumitrașcu, data apariției – 25 Iulie 1937.
Secolul 20 schimbă optica și maniera de prezentare a liberalilor care își aleg ca titlu Libertatea pentru combaterea guvernanților conservatori, debutând ca articol ce ținea loc de program cu relatări ample despre sosirea în Râmnicu Sărat a lui Dimitrie Sturdza. Această primă gazetă ieșită la lumină în 23 Octombrie 1905 susține între paginile sale și o rubrică de ,,Literatură”, unde sunt publicați câțiva mari scriitori și poeți ai vremii, un Octavian Goga, Alexandru I. Odobescu, Cincinat Pavelescu…, iar titlurile și tematicile acoperă o plajă de subiecte: ,,Fapte din județ”, ,,Cronica petrecerilor”, ,,Zeflemele”, ,,Tranca-fleanca”, ,,Nostimade”, ,,Scene de mahala”…. Am amintit doar din cele mai interesante, ele însă sunt cu sutele, cele 42 de numere, anunțate ca săptămânale, dar neregulate, îngrijite de prim-redactorul Virgil Al. Popescu, își încheie parcursul ziaristic la 11 Martie 1907.
La 12 ani distanță, muncitorii politici ai liberalismului își amintesc de numele Libertarea și sub el defilează din nou cu intenția de a-și ,,… deschide coloanele sale pentru răspândirea și susținerea reformelor ce formează crezul…”. Debut-final de apariție, 1 Februarie-31 Octombrie 1919.
O altă semnalare a revitalizării titulaturii Libertatea se găsește în Râmnicul Nou, la 15 februarie 1948. Atât.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share