Cenaclul Alexandru Sihleanu – 7 Mai 2016

PE MELEAGUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC CU… HAIKU

Sâmbătă, 7 mai, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment, asigurat de Matincă Costea, cu patru texte umoristice: „La un telefon public”, de Mircea Crişan, „Povestea unui pui”, de Matincă Costea, „Ripostă”, de George Topîrceanu, trei epitafuri din cimitirul vesel de la Săpânţa. A încheiat, la rugămintea colegului de Cenaclu, George Anghel, absent motivat, cu recitarea poeziei „Copil orfan”, a cărui autor este cel absent, de factură religioasă, legată de „Învierea Domnului”, cumsecade, sentimentală, apreciată, în speţă, de cei prezenţi. Aplauzele au „sancţionat” prestaţia.
A urmat lectorul de serviciu, Mioara Zaharia, cu un grupaj de poezii haiku.Dna Mioara Zaharia, astăzi, este la a doua lectură în Cenaclu cu haiku, poezie tradiţională japoneză, trei versuri, 17 silabe, 5-7-5, pentru care îţi trebuie o anumită stare, o anumită atitudine, un lexic bogat, izvorât dintr-o cunoaştere, am putea zice, universală şi foarte multă imaginaţie pentru a crea pictograme. Haijinul Cenaclului este Genovel-Florentin Frăţilă. Dna Zaharia este la început de drum, are potenţial. Mai multă rigoare cu sine. Mai multă atenţie la asocieri. Imaginaţie bogată şi o aşteptăm la o nouă lectură! De remarcat că a avut un susţinător special în persoana fostei diriginte, dna prof. Elena Iuga, pe care dorim să o mai vedem la şedinţe.
„A realizat un grupaj de poezii haiku. Este o poezie nu banală, metaforizată, încât te înfioară, chiar trăieşte măiestria artistică. Metaforizarea curge atât de departe, încât ne desprinde de cotidian. ,,Vânt cărunt, vânt înverzit/ Şuier cu piatră/ Lacrimi de ceresc”. ,,Linişte trosnind”, ,,galben elexir”, ,,lebede oglinzi pe ape” etc. sunt câteva din multele figuri de stil, mijloace artistice prin care realizează imagini superbe. Are viziunea frumuseţii Muntelui Fuji. Să continue şi să finalizeze cartea. Sentimentele irump. Sunt pictograme deosebite.” (Ecaterina Chifu)
„În copilărie eram contrariat că exista Narghita, tot aşa sunt contrariat de această poezie japoneză. S-au împrumutat multe din alte creaţii. Sunt interesante, incitante, emoţionează. Ar trebui totuşi un pic de atenţie cu aceste material foarte sensibil, ce asocieri face. Este părerea mea. Sunt şi creaţii care nu sunt deosebite. Faptul că a citit atât de multe, a obosit. Ne-a pus răbdarea la încercare. Nu înţeleg ce caută floarea de căpşună sub umbra nucului, unde nu creşte nimic. Unele sunt reuşite, altele mai puţin controlate. Se pierde din soliditatea ideii. Unele nu se susţin. Am nişte nelămuriri la acest gen literar, haiku.” (Mihai Constantinescu)
„Am audiat, în cadrul şedinţei, un tip de poezie care în ultima vreme a început să se audă mai des, cu rădăcini în literatura japoneză. Dacă românii au preluat ideea de a crea haikuuri, nu este nimic ieşit din comun. Dna dă dovadă de talent, se încadrează în rigorile genului şi din majoritatea poeziilor se desprind imagini frumoase, clare. Vocabularul folosit în această creaţie este atât autohton cât şi exotic. Am întâlnit muntele Fuji, gheişe, Budda. Are o imaginaţie bogată. Sintagmele sunt bine construite, personificări sugestive: ,,luna aruncă vise”. Este peste aşteptări lectura dnei.” (Aneta Pioară)
„O parte dintre poezii par bune, dar altele mai trebuie finisate. În general îmi plac, dar mai trebuie lucrate.” (Nicolae Constantinescu)
„Poezia ascultată astăzi, printr-o deosebită claritate a stilului facem cunoştinţă cu multe figuri de stil, ne demonstrează imagini picturale de o frumuseţe deosebită. Este a doua oară când ascultăm haikuuri create de dna Zaharia şi găsesc imagini care ar putea servi drept inspiraţie pentru pictură şi muzică. Felicitări şi să mai vină cu asemenea frumuseţi.” (Georgeta Iuga)
„Nu trebuie să ignorăm pe cel care ne deschide de fiecare dată şedinţele Cenaclului, care ne-a prezentat convorbirea la un telefon public ce sugerează discuţia nu despre un bolnav cum s-ar crede, ci despre un arestat. Ne-a prezentat una dintre poeziile lui George Anghel, care cultivă genul religioas şi care a surprins trările unui copil orfan, dinaintea şi după noaptea de Învierea Domnului. Lectorul nostru de astăzi ne-a prezentat un buchet de nestemate, haiku, care poezie îşi are rădăcinile în literatura japoneză, de o încărcătură metaforică deosebită, o poezie încifrată, concisă, care sugerează ceva la un moment dat. Poezia se încadrează în rigorile acestui tip de poezie săracă în semne de punctuaţie, o versificaţie rigidă, care trebuie să se încadreze într-o anume rigoare, 17 silabe , distribuite în trei versuri, 5-7-5. Alăturarea termenilor, în ceea ce priveşte vocabularul, autoarea îşi foloseşte din plin imaginaţia, nu numai în poezia de tip haiku. Autoarea trebuie felicitată şi încurajată să-şi continue acest drum.” (Floarea Stănescu)
„Sunt recunoscătoare celor care creează frumuseţi, care ne dau posibilitatea să ne încărcăm sufleteşte. Am venit la invitaţia lectorului de astăzi care mi-a fost elevă. Este cu atât mai mare meritul pentru că nu are studii de specialitate. Talent, har de la Dumnezeu are. Ştie să-ţi conjuge ideile, să le dea o îmbrăcăminte frumoasă. Este capabilă să dea glas propriilor simţăminte. În muzică şi în politică s-a născut o sintagmă, aceea a plagiatului. Nu o putem acuza pentru că nu a avut după ce copia. Am înţeles că aceste poezii se bazează pe metaforă, din care noi să ne imaginăm un peisaj, punând în evidenţă stări, starea florii, starea luminii, etc. ,,Buciumul răsună/ strămoşi ascultând doina/ eroi în munţi dorm”. Avem şi o categorie de strămoşi, eroii care s-au sacrificat pentru binele ţării. Metafora este o comparaţie abstractă în care lipseşte termenul de comparat. Nu putem face din metaforă ceva rotund. Imagini frumoase care duc la existenţa umană, ce are ea mai frumos. Stările create de aceste metafore sunt răscolitoare. Această poezie prin multitudinea metaforelor creează imagini picturale. Sunt multe metafore: ,,Stele pârjolite”, ,,păduri îngrozite”, etc. Unele trebuie cizelate. O felicit! Nu mă aşteptam.” (Elena Iuga)
„Am remarcat o apropiere plăcută a unor cuvinte ce nu s-au înţeles între ele, posibil, niciodată. O felicit!” (Dumitru Hangu)
„În poezia de astăzi dna Zaharia realizează imagini plastice deosebite, adevărate tablouri, pline de culoare, mişcare şi lumină. Mi-au plăcut mult prin folosirea figurilor de stil într-o combinaţie mai mult decât plăcută. O felicit! Despre Matincă Costea, toată admiraţia!” (Stela Miloş)
„Dl Matincă pregăteşte, de fiecare dată, terenul pentru şedinţă. Lectorul de serviciu este autor de poeme şi nu de poezii. Prin aceste poeme autorul deschide calea spre meditaţie şi ne sensibilezează faţă de ceea ce ne înconjoară. Poemul trebuie citit şi recitit pentru a descoperi mesajul. Face primii paşi în acest domeniu. Cititorul aşteaptă astfel de mesaje.” (Adrian Câmpeanu, preş. UCRS)
„În legătură cu lectura dnei Mioara Zaharia, de când s-a anunţat, abia aşteptam să ne întâlnim. Din părerile pro sau contra avem de învăţat. Apreciez gingăşia cuvintelor care ne cheamă să ne deschidem sufletele. Scrisul este o artă a sufletului. Fiecare om are povestea vieţii lui.” (Valeria Popa)
„Îi mulţumesc dlui Matincă Costea pentru atmosfera plăcută pe care o creează pentru şedinţă. Apreciez calitatea şi talentul lectorului de astăzi. Aceste poeme sunt bine venite”. (Costică Drîstaru)
„Dl Matincă este cel care aduce de fiecare dată buna dispoziţie, mereu vivace şi plin de bucurie. Despre haiku am reţinut nişte expresii: ,,cerc chimono”, ,,soare diamant”. Am remarcat un haiku: ,,Marea albastră/ ascunde timp nevăzut/ în scoici perlate”. Este o poezie foarte pretenţioasă, dintr-un anumit punct de vedere: concentrează imagini în cuvinte puţine. Trebuie multă sinteză şi maximizarea sensurilor. Trebuie imaginaţie, sensibilitate şi creativitate. Toate trebuie cuprinse într-un tipar, după părerea mea, mai greu de realizat. Haikul poate deveni poezie universală. O felicit şi cât mai multă inspiraţie”. (Viorel Dodan)
„Genul abordat de dna Mioara mi-a plăcut pentru că este metaforic. Dna dovedeşte multă imaginaţie. Haikuul este pretenţios”. (Matincă Costea)
„Ca să înţelegi haikul, care este chintesenţa culturii nipone, trebuie să trăieşti acest spirit Zen, care este o trăire, o stare desprinsă din budism. Creatorul haikuului este Matsuo Basho. Mă înclin în faţa relaţiei profesor-elev şi în faţa maestrului, dl Matincă. Înainte de orice, am simţit bucuria de a scrie şi de a crea. ,,…un haiku conferă unui moment banal, rang de miracol. Acel miracol despre care Lucian Blaga spunea că este un izotop al firescului. Un haiku este o vibraţie, o energie pozitivă generată de frumuseţea şi minunea lumii. Haijinul este un poet contemplativ. Cuprins de linişte interioară, acesta poate atinge uşor starea meditativă care să deschidă uşa intuiţiei. El comunică uşor cu natura şi îi cunoaşte înţelepciunea. Rezonând cu natura, este în rezonanţă cu întregul şi poate surprinde cu limpezime revelaţiile. Contemplarea naturii este pretextul regăsirii sinelui şi integrarea în misterele lumii. Un haijin nu caută explicaţii, nu descifrează mistere. Acesta este sensul şi farmecul contemplării aşa se explică şi asceza iniţiaţilor, inclusiv pentru Zamolxe”. (fragment din ,,Teino kor”, aflat în lucru)”. (Genovel-Florentin Frăţilă)
Sâmbătă, 14 mai, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi prof. Ecaterina Speranţa Chifu.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share