De Rîmnic, de bine! – Lămuriri

Întrebările încep a avea răspunsuri cât de cât clare, apariția în timp a acestor cărți despre lumea jurnalismului este benefică pentru relansarea adevărurilor uitate.
Nicolae Iorga a fost un om cu o statură politică ,,țeapănă”, iar ca om de litere o somitate, ca patriot – un adevărat român. La Râmnicu Sărat a fost mai mult decât adulat, multe inițiative gazetărești avându-l ca subiect de analiză și stindard. Coasa și Credința sunt două dintre ele, inițiative ale lui Nicolae Dicescu, cea de față, Curierul, apare la 12 Iulie 1932, chiar dacă sub lozinca ,,Ziar politic independent”, susține fără preget candidatura lui Iorga în alegerile naționale. Redactarea și îngrijirea numărului unic îi revine lui Alexandru Panaitescu, girant responsabil.
Este cel puțin curios faptul că domnii Finkelștein și Măgârdiceanu au ales să emită un număr unic numit Curierul în 1921, din moment ce exista acest Curierul Râmnicului, începând cu 11 Iunie 1916 până la 10 August în același an, de la 20 Septembrie 1920 la 14 Septembrie 1924 și încă și în 12 Aprilie 1926 și 1927 cu câte un număr și mai curios este numele schimbat al lui Rubin în R. F. Scânteie. Într-un târgușor ca al nostru, cu doar patrusprezece mii și ceva de locuitori la acea vreme, era imposibil să nu știe oricine cu cine și cu ce are a face. Contabilitatea domnului Frâncu, de la care am făcut această extragere, nu menționează numărul de apariții, ci doar tipografiile, sediile, costul unui exemplar, subtitlurile, ,,Ziar independent, sub direcția unui comitet”, ,,Organ independent”, ,,Ziar al intereselor locale” și numele câtorva gazetari, Otavian Moșescu, Nicolae Ionescu, Gheorghe Mărculescu, Zamfir D. Ionescu, care se preocupau literar de ,,chestiunea internă a orașului și județului” și toți oamenii importanți ai urbei ,,fără deosebire de nuanță politică”.
Din istoria școlară reținusem că primul război mondial se terminase la finele lui 1918, aflu însă din descrierile hebdomadarului ,,Cuvânt Cinstit. Către toți bunii Români” că la data ieșirii de sub teasc, la 25 Septembrie 1919, încă nu se definitivaseră multe, comitetul sub a cărui conducere se afla ziarul încă punea pe tapet problematici stringente: ,,… susținerea încheierii războiului printr-o pace demnă, fără umilințe…”. Dizidența din rândurile membrilor Partidului Liberal, fondatorii acestei inițiative publicistice, adăugau la aceste întârziate ecouri ale conflagrației, în articolul ,,Cine suntem și ce vrem”, ce ținea loc de program al acestei aripi radicale următoarele: ,,… democratizarea vieții publice, înfăptuirea împroprietăririi și votului obștesc, sprijinirea de stat a tuturor celor devastați de urmările conflagrației, dări așezate echitabil, apărarea celor mici și nedreptățiți…”. Cele șapte numere publicate își epuizează subiectele la 2 Noiembrie 1919.
Edificarea din titlu sosește abia acum, aducând adevărul la lumină legat de directoratul avocatului Nicolae Dicescu la Coasa, lipsă în lucrarea ,,Nume cu Renume” a lui Valeriu Nicolescu. Cuvîntul a fost ziarul premergător Coasei și a ființat ca ,,Organ Naționalist-Democrat”, ,,Organ al Partidului Naționalist-Democrat” și ,,Foaia naționaliștilor din R. Sărat”. Directoratul a fost asigurat când de un comitet, când de Dicescu în persoană. În cele două perioade de funcționare, 20 Iunie 1910 – 8 Noiembrie 1912 și 19 Ianuarie – 17 Mai 1914, a strâns 49 de apariții în care au publicat atât directorul, Dicescu, cât și administratorul, Gheorghe Mărculescu, dar și poeți ca Alexandru I. Zamfirescu și realizatori de articole: Virgil Gabrielescu, Eugen Apostolescu, Octavian M. Sulcină…. În programul de prezentare a intențiilor, ,,Cuvîntul nostru”, sunt inserate discursurile lui Nicolae Iorga și A. C. Cuza, cele două personalități ale partidului care susțin politica așa zis statornică a naționaliștilor, în conformitate cu presupusele nevoi ale poporului.
Închei cu cea de-a doua invenție ziaristică, legată de același partid al lui Iorga, tipărit de organizația locală, condusă de doctorul Lazăr Dicescu și girată de Alexandru Panaitescu și P. Bucur: Cuvântul Nostru. Aparițiile au loc în perioadele electorale, cele zece ediții debutând cu 20 Octombrie 1930 și terminând la 20 Decembrie 1937.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share