De Rîmnic, de bine! – Găsit buletin!

newspaper-664578_640
Da, mai sunt în traista domnului Frâncu patru, toate cu adresă de Râmnic. Cine le-a pierdut este invitat să le ridice….
Primul din prezentare este o emanație a anului 1949, cu precizarea 20 Septembrie, ceva mai subțirel decât al Camerei de comerț și industrie și se numește Buletinul Oficial Al Comitetului Provizoriu al Județului R. Sărat. După datele care dezvăluie numărul de pagini, presupun că au fost mai mult de cinci apariții ale acestei publicații, cel mai bogat dintre ele adunând informații pe 7 foi. Aceste dări de seamă au fost apanajul Serviciului de Presă și Propagandă al acestui comitet și s-au încheiat în anul următor, 1950, în luna iunie.
Da, uneori înțeleg mai greu, de aceea n-o să dau un nume de botez, voi scrie exact ce ne furnizează domnul Frâncu despre ce stă scris pe frontispiciu: Prefectura Județului R. Sărat – Buletinul județului și Buletinul Oficial al Județului Râmnicu Sărat. Aceste două titulaturi pe care le-au purtat cele 69 de numere mi se par cele corecte și nu cea pe care autorul culegerii lor îi spune Buletinul Prefecturii Județului R. Sărat. Nu e o dojană, ci doar o conformitate care ține de evidență. Parcursul acestor, când numeroase, când minime pagini, cât să dai o foaie în două și să o răsfoiești, încep în Mai 1942 și se sfârșesc în momentul încheierii unui capitol de istorie pentru o capitală de județ: Martie 1949.
Am crezut că patru pagini sunt minimul unui buletin serios, dar m-am înșelat. Doar două îi sunt suficiente unui număr unic emis la data de 1 Noiembrie 1920 sub titulatura Buletinul Sfatului Negustoresc, Secția Râmnicu Sărat, de Camera Comerțului și Industriei.
Anterior, la 4 August 1916, se năștea Buletinul Sindicatelor Agricol și Viticol din Județul R. Sărat. Promisiunea de apariție săptămânală, făgăduită cel puțin truditorilor acestor domenii ale agriculturii rămâne neonorată, se publică un singur număr.
Nu știu a cui a fost inițiativa care a dus la editarea celor 96 de pagini strânse sub numele Calendarul Plugarului Român pe anul 1927. Găsesc doar câteva nume cu faimă și isprăvile lor: Anton Pann, V. G. Carp și Petre Ispirescu. Povestiri, anecdote, proverbe, maxime….
De când mă știu mi-au plăcut ziarele vechi, mai ales cele descoperite cu mâinile proprii prin cine știe ce pod pe care-l mai încerc uneori de vechime, încă mai stau, undeva prin magazia mea de nimicuri și atotfolositoare la casa omului, sub două coperți de bloc mare de desen, foi ferfeniță adunate cu chiu și vai de prin păienjeniș și moloz: bucăți de partituri, colțuri, părți întregi de ziare, deversate de foștii locatari ai locuinței actuale. Nu cred că este bucurie mai mare pentru mine când în semiîntuneric încerc să descifrez clipele suspendate de strămoși pe paginile acelea îmbătrânite de liniștea uitării. Mă simt ca elevul în prima zi de școală când răsfir filele manualelor școlare de-o seamă cu mine, cu mama, ori cu bunicul, găsite la ocazii mari prin spațiile vizitate rar de sub acoperiș. De dragul lor…. Nu luați în seamă nostalgiile mele, mergeți pe mâna biografilor, ei sunt cei îndreptățiți să capete laudele.
Printre cele ziare ale Istoriei Jurnalismului din Județul Buzău am descoperit Cercul Țărănesc, ,,… al Organizației Partidului Național-Țărănesc din R. Sărat.”. Nu este o publicație cu constanță, debutează pe 21 Aprilie 1935 cu articole care evocă personalitățile lui Ion Mihalache și D. P. Mazilu, lider al țărăniștilor râmniceni, în preajma alegerilor. Parcursul fluent al ziarului se încheie pe 27 Octombrie al aceluiași an și are încă două numere, din cele 8 totalizate, pe 22 Februarie 1936 și 6 august 1937. Responsabilul cu materialele publicistice, cel ce le-a girat se numește Mitu Georgescu.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share