Cenaclul Alexandru Sihleanu – 20 februarie 2016

12747499_523529891153913_6426038147100064453_o

PÂNĂ LA URMĂ AŞ AVEA DREPTATE


Joi, 18 februarie, la Clubul „Femina 2”, de la „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, în prezenţa membrelor Clubului, a membrilor Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, a invitatului de onoare, scriitorul Tudor Cicu, de la Buzău, a avut loc lansarea cărţii „Talentaţii” (fabule), Ed. Rafet, autoare Valeria Popa.
Moderatorul evenimentului a fost editorul şi scriitorul Constantin Marafet: „Bine aţi venit la o sărbătoare a cărţii! Prezentăm o carte a dnei Valeria Popa. Mă bucur că a ajuns Tudor Cicu, prozatorul, criticul, poetul, membru USR. Să vorbim despre carte. Este vorba despre o carte de fabule. Eu, dna Valeria Popa şi Vasile dl Ghinea suntem printre cei mai vechi cenaclişti. Îl invit pe Vasile dl Ghinea, cel care a scris despre preocupările dnei: „Dna Valeria Popa, o veche membră a Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, s-a dovedit de-a lungul timpului un potenţial epic, excelând în această specie literară numită fabulă, fără concurenţă. D-sa, dotată cu un simţ al observaţiei, foloseşte fabula, am putea spune, într-un mod educativ, ca o necesitate, un modus vivendi, de a surprinde şi prezenta racilele societăţii, carenţele educative ale omului folosind ceea ce se numeşte personificarea animalelor. În acest efort de realizare a intenţiei autoarei, educativ-literară, întâlnim şi autoironia care îşi va spune cuvântul în balanţa cititorului. Cartea de faţă vine în întâmpinarea cititorului, a iubitorului de fabule, să arate că nimic nu este perfect, totul este perfectibil, dacă există intenţia de schimbare din partea celui avizat de autoare. Este o carte îngrijită, cu o grafică plăcută, graţie contribuţiei graficianului Laurenţiu Mateş, dar şi a redactorului de carte, Roxana Angela Manea.”.
Constantin Marafet: „Dna Valeria Popa scrie din instinct, cum ştie, cum simte literară. Prin anii ’90 nu m-a convins. Iată că, pas cu pas, s-a impus ca o scriitoare aflată la a şaptea carte. O mare voinţă. O să o rog să ne vorbească preşedinta Clubului „Femina 2”, dna doctor Lucreţia Dediulescu, care a răspuns apelului la lansarea cărţii dnei Valeria Popa”: „În fiecare lună avem întâlnire pe diverse teme. În 1969 s-a înfiinţat Clubul „Femina2” şi dna Valeria Popa este cea mai veche membră. O să o găsiţi în carte, la care am remarcat că este cea mai reuşită dintre cărţile d-ei din punct de vedere al conţinutului, al graficii, al felului cum este redactată”.
Constantin Marafet: „Acum o să o invit să ne vorbească pe vicepreşedinta Clubului „Femina 2”, dna profesor doctor Manuela Camelia Sava.”: „Bună ziua şi bine aţi venit! Este a doua întâlnire pe 2016 şi este o zi deosebită, o sărbătoare, cu lansarea cărţii de fabule „Talentaţii”. Dna Valeria Popa este o harnică în ale scrisului. Despre carte o să mă pronunţ după o lectură aprofundată. De la La Fontaine la Grigore Alexandrescu, demersul dnei, în ceea ce trăim, este salutar. Această supapă a cuvântului este un mijloc de refulare. În societate, familie, şcoală, are multe subiecte şi ne punem întrebarea: pot fi ele îndreptate? Mi-a plăcut o fabulă, la care o să-mi fac mea culpa, „Poetesele de… neam”.
Constantin Marafet: „Poate cineva crede că este uşor să scrii fabule. Nu este uşor să scrii, să găseşti şi pilda de la sfârşit. În Buzău, de 150 de ani, au scris şi alţii. Mă refer, aici, la Lucian Mănăilescu şi Valeria Popa. ,,Sunt şi eu o plantă mică,/ Cei din jur îmi spun urzică/ ei mă cred cam demodată,/ Că tot dau cu bâta-n baltă,/ Că respect pe orişicine,/ Că mă port cum se cuvine…” Uşor, uşor, intră în folclor. Să auzim părerea unul spirit avizat, Tudor Cicu.”: „Primul volum a fost de fabule şi apoi nu a mai scris fabule. O fi bine, nu o fi?! Eu nu am scria fabule. Nu este domeniul meu. Dna Popa o face aşa cum simte. La o carte recentă are povestiri de inimă. Scrisul d-ei este de zidire sufletească. Nu poţi scrie dacă nu ai aplecare, simţire faţă de micile vietăţi. Am observat că şi morala poate fi îmbunătăţită. Subliniez această aplecare spre frumos, spre universul vietăţilor. La pagina 77 un dialog între generaţii. Frumos ar fi să fie şi astăzi aşa, cînd totul este destabilizat. La pagina 46 dl Matincă Costea ar putea să-l amplifice. La pagina 48 are morală adecvată. La pagina 67 morala mi-a plăcut. La 81 eu aş schimba morala. Este o carte care mi-a creat o bună dispoziţie. Câte pilde, câte semnificaţii se pot scoate de aici”.
Constantin Marafet: „S-a tot vehiculat aici, un autodidact. Cei mai mari scriitori n-au avut studii. Aşa şi dna Popa nu are studii de estetică literară. Pildele dnei au legătură cu trecerea ei prin viaţă.”.
A urmat un scurt moment de divertisment, susţinut de Matincă Costea care înainte de a interpreta cupletul „Nu te lăsa” din repertoriul lui Constantin Tănase a întrebat asistenţa: „Ce preferaţi? Tudor Muşatescu sau Constantin Tănase? Eu îi prefer şi pe Tudor Cicu şi pe Constantin Marafet pentru frumoasele reuniuni culturale organizate. Să-i apludăm la unison”. Aplauzele care au urmat înseamnă că prestaţia dlui Matincă a fost pe gustul asistenţei.
Constantin Marafet a recitat (Confesiuni reciproce): ,,Pe criza asta mare,/ Au plecat la o plimbare,/ Turturica şi-un sticlete/ Discutând pe îndelete;/ Despre pensii, de sunt bune,/ Despre echitate-n lume,/ Despre E-uri, despre boală,/ Şi de… tot ce pui în oală.// – Oh! Surată turturică,/ Auzii c-ai pensia mică…/ Te descurci la o… adică?/ – Dar tu, dragul meu sticlete,/ te mai zbengui printre fete?/ Ştiu că ai lucrat, măi frate,/ Numai în securitate.// Ţi-a fost bine, ani la rând./ Foame n-ai dus nici în gând…/ Dar acum, la bătrâneţe,/ Vai, mă umpli de tristeţe!/ Că… pensia-ţi frăţioare/ A cam intrat la răcoare”. „O altă dnă căreia i-a apărut o carte, are ca dna Valeria Popa ritm şi rimă. Este vorba de dna Safta Leaută.”: „Bună ziua! Vin de la ţară, de la Boldu. Omul are nevoie şi de pilde. Am găsit, aici, la Râmnicu Sărat un grup de oameni deosebiţi. Când umblu prin ţară şi le spun, nu le vine să creadă. Am pregătit autoarei de astăzi o epigramă: ,,Mică este de statură,/ Mare în literatură./ În fabule mai ales,/ Ne înţeapă cu-nţeles”.”.
Constantin Marafet: ,,Dăm cuvântul redactorului de carte, dna Roxana Angela Manea.”: „ O admir şi o respect pe dna Valeria Popa. Este un suflet deosebit, care a stat şi a observat, şi a trecut prin filtrul minţii tot ce o înconjoară. Mie îmi place pacea. Despre dna Popa numai de bine. Cu privire la morală, poate, uneori, nu se încadrează, dar ce a scris este de folos. O felicit şi îi doresc multă sănătate şi putere de muncă.”.
Constantin Marafet: „O altă dnă scriitoare, Aneta Pioară.”: „Colega mea de Cenaclu este un om sensibil şi cu simţul umorului şi a dat literaturii râmnicene câteva cărţi. Cartea de astăzi o recomand spre a fi citită. Pornind de la titlu, dna Valeria Popa se referă la personaje umane şi i-a reuşit foarte bine, printre necuvântătoare se ascunde criza umană. Arta merge mână în mână cu realitatea.”.
Nicolae Constantinescu: „Vreau să adresez dnei Popa câteva cuvinte: ,,Cuvinte cochetezi/ Şi fabule modelezi./ Chiar de eşti la fizic mică,/ Ne înţepi ca o urzică/ Prin cuvinte, nu cu ac,/ Uite-aşa le vii de hac!”.”.
Constantin Marafet: „Să ascultăm în închiere cuvântul autoarei, dna Valeria Popa.”: „Scriitura şi fetele mele m-au ţinut pe picioare. Cartea am închinat-o Clubului ,,Femina” şi Cenaclului ,,Alexandru Sihleanu”. Am scris fabula ca o poveste de viaţă unde ne regăsim toţi.”.
Totul s-a încheiat cu autografe.

Sâmbătă, 20 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a fost închinată lansării de carte: „”, un fel de jurnal zilnic, într-o manieră inedită, (era să spun în regie proprie), apărut la Ed. „Rafet”, autor Sorin Călin, zis şi „Fulger” sau „Fulgerică” (dezmierdat), aflat la a treia lansare, cu o licenţă în , cântă la nu ştiu câte instrumente, bate şi tablă pe împreună cu „Clanul Călinilor”, despre care a mărturisit că va fi o carte, cam, cu acelaşi titlu (are gânduri mari, cu cîteva cărţi în lucru). La Clubul „Femina 2” au venit membrii Cenaclului, prieteni ai autorului şi de la Buzău, Bucureşti, iubitori de literatură.
Moderatorul evenimentului a fost Constantin Marafet: „Bună ziua! Vă mulţumesc din suflet pentru prezenţă. Ne aflăm, săptămâna asta, la a doua lansare. Astăzi vom face vorbire despre una dintre personalităţile culturale născute la Râmnicu Sărat. Vom lansa cartea „Zăngănele” a lui Sorin Călin, îl vom asculta pe Dan Manciulea și vom celebra nașterea lui Titel Constantinescu. Pe acesta am avut şansa să-l cunosc prin 1900 şi ceva în redacţie pregătind ,,Frica şi… alte spaime”. Îmi amintesc de acel film ,,Măriuca” care mi-a rămas în suflet. A absolvit Filologia şi I.A.T.C. Pe 17 februarie 1927 s-a născut la Râmnicu Sărat Titel Constantinescu şi ar fi împlinit 88 de ani. Îl invit pe Vasile dl Ghinea care a scris despre Titel Constantinescu, să ne spună câteva cuvinte.”: „Îmi producea adevărate clipe de delectare şi de aceea nu mă dezlipeam de radio cînd auzeam teatru radiofonic în regia lui Titel Constantinescu. Ştiam că scrie şi se adresează unui anumit segment: copiii. A atacat marea poezie, dar nu a făcut-o publică, din raţiuni personale. L-am cunoscut în 1996, la Râmnicu Sărat, odată cu lansarea la Casa Municipală de Cultură „Florica Cristoforeanu” a cărţii „Frica şi… alte spaime”, Ed. ,,Victor Frunză”. Am remarcat atunci modestia, o modestie specifică marilor spirite. Îl prezenta publicului, la modul elogios, latinistul Gheorghe Ceauşescu şi chiar a replicat cu blândeţe: „nu este chiar aşa”. Adevărata revelaţie am avut-o cu ocazia lansării, tot la Râmnicu Sărat, în 1999, în toamna anului dispariţiei, prin grija lui Florin Ciurumelea, a volumului de versuri postum, ,,Moda de toamnă”care a văzut lumina zilei la ,,Printeuro” Ploieşti. Autorul dovedeşte un simţ acut al observaţiei şi se reliefează ca un spirit reflexiv, iar dincolo de cuvinte, imaginile sunt deosebit de sugestive, deosebit de grăitoare, cu o tonalitate gravă, tragică, ironi-dispreţuitoare, dar ne dezvăluie şi un spirit care ştie să erarhizeze valorile, cu repere morale şi cu un dor ,,nebun”, ca o durere, ca un of permanent de „acasă”, de tot ce înseamnă locurile natale, Râmnicul lui. Odată cu ,,Moda de toamnă”, Titel Constantinescu se înfăţişează într-un Tribunal al Eternităţii celor cununaţi, pentru totdeauna, cu magia cuvântului DOR. Un poet care reuşeşte, din cuvinte, să sculpteze dorul, în tot atâtea variante câte poezii sunt incluse în volum. Cartea te lasă golit de sentimente, stors. Pe copertă, în negura nopţii un vis alb, ,,M-am întors”: ,,Vezi? Sunt aici!/ Adus de noapte şi de vechiul dor./ Salcâmii înfloriţi şi stânjeneii,/ glasul întors din drum, sonor,/ vibrând a flacără şi alcool şi mare/ şi chinuindu-se în aşteptări prea lungi/ şi mii de stele respirând în noi/ şi dispărând sublim în fiecare./ Ce-ţi torn în ceaşcă? Fiere sau cafea?/ Deschideţi poarta. A venit pădurea/ cu visul meu nebun muşcând din ea”. În 2006, la Ed. Victor Frunză (un alt mare dispărut în 2007) a văzut lumina zilei volumul postum ,,Câmp cu margarete”. Frumuseţea poeziei lui Titel Constantinescu stă în armonia versurilor. De la început până la sfârşit, fiecare poezie este un bulgăre de lumină, o lumină răscolitoare, care te cuprinde într-o tristeţe dramatică. Triteţea lui se poate numi dor. Un dor nebun de ceea ce se numeşte viaţă şi mai ales de perisabilitatea vieţii umane, în atâtea variante. Poetul se dovedeşte şi o înaltă conştiinţă civică, cititorul în urma lecturii poeziei lui Titel Constantinescu poate face o radiografie a societăţii româneşti. Al treilea volum postum, ,,Cartea cu madone” a văzut lumina zilei în 2009 la Ed. ,,Rafet”. ,,Cartea cu madone” (proză scurtă) tratează universul feminin în diverse ipostaze. Titlul pare puţin baroc. Madonele lui, 27 la număr, sunt surprinse în elementul lor, decupate, extrase în subconştient şi analizate la un microscop propriu, cu sensibilitatea unui artist şi a unui bun cunoscător al limbii române, peste care se suprapun: tristeţi, dureri şi doruri multe. Aceste introspecţii, analize cu conotaţii psihologice, îl definesc pe autor ca un minuţios al cuvântului, un artist (uneori pictor, alteori sculptor) care realizează din cuvinte imagini, caractere, transmite stări şi sentimente. Sunt abordate teme în care autorul fixează central femeia-madona prin atitudine şi relaţii interumane, subliniază picturalul, dar marşează pe o coardă a tragismului. Arta narativă a lui Titel Constantinescu este susţinută de talentul de a reda momente cheie, existenţiale, de multe ori dramatice, dar şi momente romantice, cu descrieri picturale, demne de arta regizorală. Sunt teme diverse, cu abordări personale, care dau distincţie prozei şi care ne îndreptăţesc să afirmăm că această carte, alături de celelalte postum, vor realiza dimensiunile reale ale creaţiei lui Titel Constantinescu.”.
Constantin Marafet: „Îl rog pe dl Tiberiu Emil Neacşu, medic specialist medicină dentară, care l-a cunoscut pe Titel Constantinescu, să ne spună câteva cuvinte.”: E vorba de perioada când se organiza „Cerbul de Aur”. Titel Constantinescu locuia în Drumul Taberei. Era un copil adult. Este mult de vorbit despre viaţa lui Titel Constantinescu, despre a realizat ca regizor şi scriitor. Mă tem că ne apucă noaptea povestind….”.
Constantin Marafet: „Din acest Cenaclu au pornit în viaţă Radu Cârneci, Titel Constantinescu, Victor Frunză, îmi spune Matincă Costea când ne întâlnim”.
Matincă Costea: „L-am cunoscut în biroul referenţilor, în perioada filmului Măriuca. Mircea Ştefănescu, contabilul nostru, care a fost şi director, o minte ageră, era prieten cu Titel Constantinescu şi îi spunea: Mă Titele, bagă-mă şi pe mine în film, să iau şi eu o lovea. Iar Titel îi răspundea: O lovea Mircică?! Mă Titele, cum va fi filmul asta, al tău, îl întreabă Mircea Ştefănescu. Prost, mă Mircică! Cum adică? Nu pot să ies din canoanele scenariului care nu este al meu!”.
Constantin Marafet: „Sunt aici, cu ocazia acestei lansări, Edi Antohi şi Mihai Râpeanu, prietenii lui Sorin Călin. Înainte de a trece la lansarea cărţii, îl rog să ne cânte ceva Dan Manciulea.
Dan Manciulea şi chitara sa, muzică din repertoriul lui Mircea Baniciu, muzică pe versuri proprii şi pe versurile lui Adi Cusin, muzică ce a destins atmosfera, răsplătită cu aplauze.
Constantin Marafet: (A recitat poezia Aurei Stângaciu, de la p. 207, ,,Galaxia”). „Versuri potrivite pentru începutul lansării. A debutat de curând şi pas cu pas se impune în literatura locală. Este pentru noi un eveniment. Cele trei apariţii l-au pus pe Sorin Călin în lumină. Instictiv scrie despre tot ce îl frământă, tot ce observă în jur. Este o năzdrăvănie de bun augur, ca o cronică a oraşului, scrisă cu dinamism şi cu un fel deosebit. Sper să aibă un viitor frumos. Dau cuvântul managerului Centrului Cultural ,,Florica Cristoforeanu”, prof. Violeta Vîlcu.”.
Violeta Vîlcu: „Recunosc că a fost o surpriză pentru mine. L-am întrebat pe Marius Cernea, cine scrie editorialul? Sorin Călin. Cel cu codiţă? Da. Este foarte atent la noi. Sunt încântată că l-am cunoscut. Chiar merită să citiţi cartea. Marius Cernea a finanţat cartea. Un exemplu care trebuie urmat.”.
Constantin Marafet: „Îl invit pe dl prof. Liviu Nicolae să vorbescă despre carte.”.
Liviu Nicolae: „Nu m-am aşteptat când d-lui ne-a dat cu dedicaţie cartea. Felul meu de a citi este meticulos. Am rămas surprins, chiar perplex. Mă refer la volumul anterior. Foarte instruit şi cultivat, dar am întâlnit şi limbajul de periferie a oraşului. M-am lămurit că posedă studii universitare, dar limbajul era când umoristic, când ironic şi satiric. M-a izbit preocuparea pentru detalii. Reuşeşte să redea tipuri de oameni. Unul dintre aceştia este vecin cu mine. Din ce s-a spus până acum se cunoaşte o evoluţie în bine pe calea scrisului.”.
Constantin Marafet: „Au pregătit ceva pentru autor dnii Dumitru Hangu, Mihai Constantinescu, Nicolae Costantinescu.”.
Dumitru Hangu: „Azi apare după nor/ Fulgere de scriitor./ N-o să fie nicio dramă,/ Criticii provoacă teamă.”.
Mihai Constantinescu: „La Cenaclu zis Sihleanu,/ Se desfată râmniceanu’,/ Dan ne spune cântecele,/ Fulgerică Zăngănele.”.
Nicolae Constantinescu: „Când aud de Zăngănele/ Mă întreb ce e cu ele/ Şi îţi zic Sorin Călin/ Azi ne-ai zăngănit din plin,/ Nu cu note muzicale,/ Doar cu scrierile tale.”.
Conatantin Marafet: „O invit pe dna Valeria Tăicuţu, prof. şi scriitoare, membră a USR, să ne vorbească despre carte.”.
Valeria Tăicuţu: „Nu am citit în totalitate cartea. Am mulţi ani dedicaţi scrisului şi de multe ori când am făcut judecăţi de valoare nu m-am înşelat. Şi în cazul de faţă, sper să nu mă înşel. Şi în poezia de pe internet este poet. Cred că avem de a face cu un talent nativ. Are respect pentru limba română. Scrie corect. Eu vi-l recomand pe acest nou scriitor.”.
Constantin Marafet: „O rog pe dna Popa să ne spună câteva cuvinte.”:
Valeria Popa: „Ce pot să spun de Sorinel. Ne-am cunoscut, am locuit o vreme pe aceeaşi stradă. Sorin scrie cu acel limbaj minunat care îţi aduce .”.
Constantin Marafet: „O altă scriitoare, dna Aneta Pioară ne va vorbi despre lansarea de astăzi.”.
Aneta Pioară: „L-am cunoscut la şedinţele Cenaclului „Alexandru Sihleanu”.Ştiam că este muzician. Are şcoala vieţii. Structura cărţii ,,Muzicanţii din Râmnic” este un conglomerat de povestioare ceea ce dovedeşte un talent nativ. La pagina 69 din ,,Zăngănele” autorul recurge la un stil plin de ironie”.
Constantin Marafet: „Să-l ascultăm acum pe maestrul Matincă Costea”.
Matincă Costea a înviorat atmosfera cu un monolog „de sezon”: „Alegerile de altădată” de Sandu Anastasescu.
Constantin Marafet: „Cei mai importanţi oameni în facerea cărţilor vorbesc la urmă. Mă refer la autor care a simţit cartea de la facere. Marius Cernea cel care a ajuns la o concluzie.”.
Marius Cernea: „Din start vă rog să îmi scuzaţi stângăcia discursului, nu am exerciţiul vorbitului în public, iar când m-a rugat Sorin să spun şi eu câteva cuvinte, m-am panicat. Dar cum îmi place să port războaie dese cu demonii mei, iată-mă aici, vorbind despre Ziarul de Râmnic, despre Sorin Călin şi ale lui ,,Zăngănele”.Povestea Ziarului de Râmnic începe simplu, cu am un vis, aşa începe fiecare demers ce îşi propune să zdruncine prejudecăţile societăţii. Am un vis, că într-o zi voi trăi într-o societate normală, în care membrii comunităţii se respectă şi se ajută între ei. Iar dacă am învăţat ceva până acum, este că, pentru a ajunge mai repede unde îmi doresc trebuie să îmi suflec mânecile şi să trec la treabă. Ziarul de Râmnic este un blog care şi-a propus să zdruncine preconcepţii şi să ridice întrebări. De ce ,,ziarul de Râmnic”? Explicându-i dnei Violeta Vâlcu ideea mea şi ce doresc să devină, mi-a răspuns – dacă e despre Râmnic, de ce mai cauţi denumiri sofisticate şi nu îi spui simplu ,,Ziarul de Râmnic”?! Cu numele astfel stabilit, i-am dat o formă şi l-am aruncat în eter, urmând să lăsăm publicul să decidă dacă am făcut bine sau rău. În urmă cu exact un an apărea prima Zăngănea. Zăngănelele, dacă nu le-aţi citit, sunt o serie de articole-povestiri care vă plimbă prin colbul acestui târg de provincie, şfichiuind, cu verbul ager şi neiertător, metehnele acestui orăşel. Sorin ne proiecteză, printr-un joc al limbajului şi simbolurilor atent migălite, reflecţii asupra condiţiei râmniceanului sadea, revelând din psihologia noastră colectivă, amestecul de mândrie şovăielnică, în combinaţie cu neîncrederea în ceilalţi şi cu un complex al inferiorităţii de târg de provincie. Ceea ce apreciez cel mai mult la Sorin este capacitatea sa de a spune adevărul în orice situaţie, indifererent de supără prieteni sau neprieteni. Astfel de oameni sunt tot mai rari în zilele noastre, iar pentru mine, prietenia lui este foarte importantă. Mai multe nu ştiu ce să spun, rămâne să citiţi ,,Zăngănelele” şi să completaţi dvs spaţiile libere lăsate de mine. Despre pasiunea mea pentru literatură, dna Mioara Bahna, aici de față, este vinovată.”.
Constantin Marafet: „Eu zic, să mai profităm de Dan Manciulea.”.
Dan Mancioulea: „Sorin mă surprinde cu noua lui evoluţie în literatură. Are claritate în şi poate învăţa regulile, şi poate să facă lucruri interesante, procesoare, rachete… Este doar un jaz literar. O să mai auzim de el. Acum, să vă cânt şi să vă încânt.”.
Constantin Marafet: „Mulţumim Dan Manciulea! Sorin Călin să ne spună câteva cuvinte.”.
Sorin Călin: „M-am întâlnit cu Marius la un eveniment şi mi-a propus să scriu la un ziar online pe care avea de gând să-l inițieze. Aveam la mine o scriere despre daci şi romani pe care i-am citit-o… Inițial n-am ştiut despre ce voi scrie, dar în momentul când mi-a spus, acum un an, pe 19 februarie 2015, seara, că a doua zi pagina-ziar va fi vizibilă pentru toată suflarea de pw web, am pornit ,,la atac” cu primul articol, prima Zăngănea. Fiindcă ziarul este râmnicean, am început de la facere, de la familie, copil… Mi-am propus să nu dau nume. Ziarul în sine m-a provocat să scriu despre oameni, cum este să fii cetăţean, să pleci şi să te întorci din oraș, să trăiești zi de zi aici. Speranța mea, ca și cea a lui Marius, este că lucrurile se pot face mai bine și că singurele mijloace care servesc acestui deziderat, cele care trebuie îndreptate, sunt comportamentele.”.
Constantin Marafet: „În încheiere, o speranţă a folkului râmnicean, Anya Alexa Bunduc, 9 ani”. Fiindcă nu a venit cu chitara, Anya a cântat două piese folosind chitara lui Dan Manciulea.”. Aplauze!
Totul s-a încheiat la cafeaua literară, cu autografe.
Sâmbătă, 27 februarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu la şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Viorel Dodan.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share