Ora de muzică 156

image

Se caută un refren. Se caută un cântec. Se caută . Se caută o țară.
De multe ori le găsim la alții și cei care au nevoie de o altă naționalitate se pot în sfârșit simți fericiți. Acolo sunt refrenele, acolo sunt cântecele și muzica, acolo este țara lor. Mergeți dară flăcăi și fete spre tărâmul făgăduinței, de la mine aveți o viză permanentă. Fiindcă eram pornit de data trecută pe singura și unica oază de speranță a nefericiților ce nu pot penetra buncărele , n-am apucat să mai spun vreo două, trei la adresa nebuniei cu numele jurizare, dar nu cea de la Baia Mare, ci precedenta, cea care împărțise dreptate între note muzicale. Pornim de la aceeași premisă ca și ei, că nu există melodie rea, ci perfectibilă. A fost deci un troc ascuns pentru cei ce n-au primit sufragiile exigente ale făcătorilor de clasamente, incorect. Auzind pe doamna Cepraga dându-se de gol pe de o parte, continuând cu nerușinare pe de alta, dar și dezvăluind lipsa ei de pentru materialul muzical, mi-am dat seama încă o dată că avem de a face pe lângă o generație tânără de analfabeți în muzică, unii cu destule diplome, și cu o seamă de bătrâni la fel de urechiști și afoni. Dacă am întrezărit o umbră de transparență în semifinală, gândind la rațiunile alegerii pieselor în preselecții m-am înfiorat, peste ele era întuneric total.
S-a clamat refrenul Vanotek-ului. Când au audiat-o nu tot aceeași părere o avuseseră, ce-au căutat, nu o… melodie? Nu era clar că nu poate fi fluturată ca flamură națională, că jumi-juma, vocal-instrumentală n-ar fi primit nici măcar zero puncte la Stockholm? Că o făcuseră radiourile nenaționale hit era cu totul altceva, puteau să-i dea vot de blam din start și aveam posibilitatea de a lua cunoștință despre alți interpreți și năstrușniciile lor componistice. Zoli vorbea despre energia celor de la Jukebox, eu n-am simțit nimic la ei. Sunt probabil trupa cu cea mai mare rată de insucces și cu cea mai mare lipsă de inspirație despre care am auzit vreodată, suită printre steluțele de carton televizat fără niciun merit. Despre ,,muzica” pe care domnul Moculescu o vede la Anton să-mi fie cu iertare. Asemenea lup rocker îmbrăcat de gală în mielușel blând și angelic s-a mai văzut. Aceeași remarcă și pentru ,,simfonie”. Dacă se gândeau ,,managerial” pe termen lung, ar fi sesizat ca viitorul lui ca reprezentant al României și în perspectiva cea mai onorantă, al Europei pe un an întreg, n-ar fi avut nicio căutare. Eu nu știu prea multe, dar întrebați-i pe Paula Seling și Trăistariu ce-au făcut cu ,,celebritatea” acestui de . Din câte știu eu, au încasat vreo 50 de miare în euro și nimic mai mult. Ar mai fi venit Mihai spășit, cu între picioare ca să pornească de la zero? Garantat nu!
Mă pot opri din mica demonstrație ce scoate în evidență părți în aceeași măsură interesate și dezinteresate, o ,,dezvoltare de forțe” inexistentă, o incapacitate organizațională numai ne-bună de vreo Euro-viziune la noi acasă. Spectacolul, dacă el a existat, s-a împiedicat de ,,creațiile” scenice lăsate de izbeliște pe mâna artiștilor. Dracu’ a mai auzit ca dansatorii să nu mai vrea în ultima secundă să evolueze, că solistul stă pe o scenă și coregrafia are loc pe alta, că background-ul vocal era în culise îmbrăcat în blugi decupați la genunchi și fără urmă de fard. Apropo, unde or fi cucuietele lui Jukebox? Spectacolul a deprimat, culminând cu gura spartă a lui Jo (oi fi eu puriu, dar jur că până pe 4 martie nu auzisem de numele ei) ce se maimuțărea în nu știu care ,,cameră verde” (!), pusă să facă preambulul vedetei serii: nea Cornel Ilie. Emotiva vioara, gâfâind după un strop de Porumbescu, a dat show-ului ce lipsea: doar un strop de mică virtuozitate. Cornel, o banală răgușeală anostă. Rușinos! Fals! Playback instrumental! lipsă! Lipsă calități vocale! Fiasco!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. eu spune:

    asemenea comentariu partinitor sau si mai rau afon mai rar

    • Sorin Călin spune:

      Bun. Să spunem că am fost părtinitor, dar nu cu persoanele, ci cu muzica în sine și în articolul următor veți vedea încă o serie de motive pentru care am făcut afirmațiile în acesta. Afon? Am impresia că nu cunoașteți termenul. Tot ce am susținut este în perfectă cunoștință de cauză. Dar ca să nu credeți altceva, și mie nu-mi plac afirmațiile gratuite, vă pot spune deficiențele fiecărui grup sau solist care s-a manifestat pe scenă. Că vorbeam de părtinire…. Dream Walkers: Teo a fost mai sus ca volum față de ceilalți la refren, dar aproape că era normal, el susținea vocea principală, iar grupul a avut un rateu la final la două acorduri în finala concursului. Anton: impecabil susținută vocea dar nota de pe ,,silence”, prima silabă, a fost graseiată nu foarte bine de pe ,,la” pe ,,si”, piesa având ca tonalitate do# minor, dar și alte note luate ,,strâmb”, la al doilea și la al patrulea refren tot ,,silence”-ul este fals ca și ,,at stake they…”. Paradisio: vocea bună dar expresivitatea defectuoasă, căderile de volum, spuneam, mult prea mari; tema și ambientul orchestrației și liniei vocale au izul Tornero-ului, dar și al lui Let me try, sintetizatorul care apare după al doilea refren al Luminiței, în a doua parte a soloului de ,,butoaie”, este identic din punct de vedere timbral. Florena a avut căderi masive de note, nesiguranță. Vanotek n-a atins notele de la primul ,,home” rostit nici măcar pe înregistrarea din studio, iar o asemenea greșeală de neatingere perfectă de ,,si” de pe portativul cheii fa eu o taxam cu eliminarea încă din preselecții, cât privește refrenul…. Xandra a fost jurizată greșit și gratuit, a cântat de la bine la foarte bine, stilul ei se interpretează greu. Crezusem și în Baianț and comp., dar ei nu s-au putut pune de ,,acord”, n-au exercițiul lui ,,împreună’. Dacă doriți și Alte informații ,,afone” vă stau la dispoziție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share